— Am fost brutal, Harry, foarte brutal. Dar acum totul e în ordine. Nu regret nimic din ce s-a întâmplat. Am învăţat să mă cunosc mai bine.
— Ah, Dorian, mă bucur că vezi lucrurile în felul ăsta.
Mi-era teamă că o să te găsesc cufundat în remuşcări şi smul -
gându-ţi din cap frumosul tău păr buclat.
140
— Am trecut şi prin aşa ceva, i-a răspuns Dorian dând din cap şi zâmbind. Dar acum mă simt perfect fericit. Ştiu ce în -
seamnă conştiinţa, ca să încep cu începutul. Nu e ce mi-ai spus tu că ar fi. Este lucrul cel mai divin din noi. Nu râde dis preţuitor, Harry – cel puţin nu în faţa mea. Vreau să fiu bun. N-aş suporta ideea că am un suflet hidos.
— O fermecătoare bază artistică pentru etică, Dorian. Te felicit. Şi cu ce ai de gând să începi?
— Căsătorindu-mă cu Sibyl Vane.
— Căsătorindu-te cu Sibyl Vane! a strigat Lordul Henry ridicându-se în picioare şi privindu-l perplex. Dar, Dorian dragă…
— Da, Harry, ştiu ce ai de gând să spui. Ceva oribil despre căsătorie. Mai bine taci. Nu-mi mai spune niciodată lucruri de felul ăsta. Acum două zile am cerut-o pe Sibyl de soţie. Nu am de gând să-mi încalc promisiunea. Va fi soţia mea.
— Soţia ta? Dorian!… N-ai primit scrisoarea mea? Ţi-am scris-o în dimineaţa asta şi ţi-am trimis-o direct prin omul meu.
— Scrisoarea ta? Ah, da, îmi amintesc. Încă n-am citit-o, Harry, m-am temut că o să găsesc în ea ceva ce n-o să-mi facă
plăcere. Tu, cu vorbele tale de duh, toci mărunt viaţa.
— Deci n-ai aflat încă nimic?
— Ce vrei să spui?
Lordul Henry a traversat camera, şi aşezându-se lângă
Do rian Gray, i-a luat mâinile în mâinile lui şi i le-a strâns cu putere.
— Dorian, scrisoarea mea – nu te speria – te anunţa că
Sibyl Vane a murit.
Un strigăt de durere a scăpat de pe buzele băiatului, care a sărit în picioare şi şi-a smuls mâinile din încleştarea Lordu -
lui Henry.
141
— A murit! Sibyl moartă! Nu-i adevărat! E o minciună
îngrozitoare! Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva?
— Dorian, e absolut adevărat, a răspuns Lordul Henry cu gravitate. S-a publicat în toate ziarele de dimineaţă. Ţi-am scris cerându-ţi să nu te vezi cu nimeni înainte să vin eu. O
să aibă loc, desigur, o anchetă, şi tu nu trebuie să fii amestecat.
Lucrurile de felul ăsta îţi conferă o aură de mondenitate la Paris. Dar la Londra oamenii sunt îmbâcsiţi de prejudecăţi.
Aici nu poţi să-ţi faci un début printr-un scandal. Trebuie să-ţi stochezi emoţiile ca să-ţi pregăteşti o bătrâneţe intere -
santă. Bănuiesc că cei din teatru nu-ţi cunosc numele? Dacă
nu-l cunosc, e în regulă. Te-a văzut cineva aseară când te-ai dus în cabina ei? Asta e foarte important.
Câteva clipe, Dorian nu a răspuns nimic. Era zăpăcit de groa ză. În cele din urmă a izbutit să îngâne cu o voce înă -
buşită:
— Harry, ai vorbit de o anchetă. Ce-ai vrut să spui? Sibyl s-a… O, Harry, nu pot să îndur! Te rog spune-mi repede!
Povesteşte-mi totul.
— Dorian, n-am nici un dubiu că n-a fost un accident, deşi aşa trebuie să sune versiunea pentru public. Se pare că
a plecat de la teatru, cu mama ei, pe la douăsprezece şi jumă -
tate şi i-a spus acesteia că a uitat ceva sus, în cabină. Au aştep -
tat-o un timp să se întoarcă, dar nu s-a mai arătat. Până la urmă au găsit-o zăcând moartă pe podeaua cabinei. Băuse ceva, din greşeală, o chestie îngrozitoare pe care o folosesc în teatru. Nu ştiu ce a fost, dar probabil că a conţinut acid prusic sau plumb, cred mai curând acid prusic, pentru că a murit pe loc.
— Harry, Harry, e groaznic!
