3 Alexandru cel Mare (356-323 î.e.n.).

4 Flavius Filostratus (170-245), filozof sofist, autor al lucrării Heroicus.

185

La ceremonia încoronării sale, regele Ceylonului a călătorit prin oraş ţinând un rubin mare în mână. Porţile palatului lui John the Priest1 erau „confecţionate din agată

cornalină încadrată cu corn de şarpe astfel încât nimeni să

nu poată introduce otravă în palat“. Pe fronton se găseau

„două mere de aur care conţineau două rubine“ astfel încât aurul strălucea ziua şi rubinele scânteiau în lumina nopţii. În straniul romanţ al lui Lodge2, A Margarite of America, se afirmă că în iatacul reginei puteau fi văzute „toate doamnele caste din lume, cioplite în argint, privindu-se în elegante oglinzi de crisolit, rubine, safire şi smaralde verzi“. Marco Polo i-a văzut pe băştinaşii din Zipangu vârând perle roz în gurile morţilor. Un monstru marin se îndrăgostise de perla pe care scufundătorul i-a adus-o regelui Perozes; l-a măcelărit pe cel ce a furat-o şi a jelit şapte luni după perla pierdută.

Când hunii l-au ademenit pe rege într-un puţ adânc, acesta a aruncat-o şi Procopius3 ne povesteşte că nu a mai fost niciodată găsită, deşi Împăratul Anastasius a oferit o răsplată

de cinci sute de piese grele de aur pentru ea. Regele din Malabar i-a arătat unui veneţian un rozariu din trei sute patru perle, câte una pentru fiecare zeu la care se închina.

Când Ducele de Valentinois, fiul lui Alexandru al VI-lea, l-a vizitat pe Ludovic al XII-lea, regele Franţei, reiese din scrierea lui Brantôme4 a venit pe un cal, împodobit cu frunze 1 John the Priest, figură legendară a unui pelerin medieval care ar fi ajuns monarhul unui stat african.

2 Thomas Lodge (1558-1625), poet şi dramaturg englez, au torul romanţului medieval A Margarite of America (1596), plin de preţio -

zităţi.

3 Procopius (499-565), istoric bizantin; a relatat războaiele regelui Perozes.

4 Pierre de Bourdeille Brantôme (1537-1614), istoric francez, a scris Vies des dames galantes, care conţine anecdote şi relatări mon -

dene de la Curte.

186

de aur şi purtând pe cap o tichie înconjurată de două şiruri de rubine care radiau o lumină puternică. Charles al Angliei călătorea pe o şa bătută în patru sute douăzeci şi unu de dia -

mante. Richard al II-lea avea o mantie evaluată la treizeci de mii de mărci, acoperită toată cu rubine. Hall1 îl descrie pe Henric al VIII-lea, în drumul său spre Turn înainte de înco -

ronare, purtând „un veston ţesut din fir de aur în relief, brodat cu diamante şi alte pietre preţioase, iar la gât un colan greu din spinele“. Tinerii favoriţi ai lui Iacob I purtau cercei din smaralde montate în aur filigranat. Eduard al II-lea i-a dăruit favoritului său, Piers Gaveston, o armură din aur roşu bătută

în hiacint, un colan din roze de aur împodobite cu turcoaze şi o tichie parsemé 2 cu perle. Henric al II-lea purta mănuşi până la cot împodobite cu bijuterii şi avea o mănuşă pentru vânătoarea cu şoim pe care erau cusute douăsprezece rubine şi cincizeci şi două de perle orientale. Pălăria ducală a lui Charles the Rash, ultimul Duce de Burgundia din familia lui, era împodobită cu perle în formă de pară şi cu safire.

Ce viaţă minunată s-a trăit odinioară! Ce splendoare de pompă şi de ornamentaţie! Era fantastic chiar numai dacă

citeai despre luxul celor morţi.

După un timp, Dorian a trecut la pasiunea pentru bro -

derii şi tapiserii folosite ca fresce în camerele reci ale naţiu -

nilor nordice din Europa. Pe măsură ce investiga subiectul –

şi avusese întotdeauna o extraordinară capacitate de a se lăsa complet absorbit de materia care îi solicitase interesul în acel moment – se întrista la gândul ruinei pe care o operase tim -

pul asupra frumuseţii şi a minunăţiilor. În orice caz, el, unul, scăpase de ravagii. În ceea ce-l privea, vara urma după vară, narcisele galbene mereu înfloreau şi mereu mureau, nopţile 1 Edward Hall (1499-1547), istoric englez, autorul unei cronici care se pare că l-a inspirat pe Shakespeare.

2 Presărată (fr.).

187

de coşmar îşi repetau ruşinoasele poveşti, dar el rămânea neschimbat. Nici o iarnă nu-i răvăşea chipul şi nu-i ofilea în -

florirea. Ce diferenţă faţă de obiectele materiale! Unde pie -

reau? Unde să fi dispărut acea imensă mantie de culoarea şofranului pe care zeii se războiseră cu giganţii, cea care fu -

sese ţesută de fete arămii pentru desfătarea zeiţei Atena?

Unde era uriaşul acoperământ pe care Nero‚ îl aşternuse peste Colosseum la Roma? Acea velă purpurie a Titanilor pe care era reprodus cerul înstelat şi Apollo conducând carul tras de armăsari albi cu frâie de aur? Tânjea să vadă curioasele şervete de masă lucrate pentru Preotul Soarelui, pe care erau aşternute toate delicatesele şi toate felurile de carne care pot fi oferite la un ospăţ; şi giulgiul mortuar al regelului Chil -

peric1, cu cele trei sute de albine de aur; şi fantasticele robe care au stârnit indignarea episcopului de Pontus, pictate cu

„lei, pantere, urşi, câini, păduri, stânci, vânători – de fapt tot ce poate copia din natură un pictor“; şi mantia purtată

cândva de Charles d’Orléans2, pe ale cărei mâneci erau bro -

date versurile unui cântec: „ Madame, je suis tout joyeux“3, iar acompaniamentul muzical al versurilor era lucrat cu fir de aur şi fiecare notă muzicală, pătrată cum se scria pe atunci, era alcătuită din patru perle. A citit despre o încăpere care a fost pregătită la palatul din Reims pentru regina Jeanne de Burgundia, ornată cu „o mie trei sute douăzeci şi unu de papagali brodaţi, purtând blazonul armelor regelui, şi cinci sute şaizeci şi unu de fluturi care purtau pe aripi blazonul reginei, totul lucrat în aur“. Caterina de Medici avea un pat de doliu confecţionat din catifea neagră, imprimată cu aştri 1 Chilperic (539-589), rege merovingian, considerat un Nero al timpului său.

2 Charles d’Orléans (1391-1469), nobil francez, luat prizonier de englezi la Agincourt, care în cei 25 de ani de captivitate a compus poezii şi texte de cântece.

3 Doamnă, sunt foarte vesel (fr.).

188

solari şi semilune. Draperiile patului erau din damasc, brodat cu ramuri înflorite şi ghirlande pe un fundal de aur şi argint, cu franjuri de perle pe margini; patul era plasat într-o cameră

unde se găseau însemnele heraldice ale reginei, decupate din catifea neagră pe un fond de argint. Ludovic al XIV-lea avea în apartamentul său cariatide brodate cu aur, înalte de aproape cinci metri. Patul regelui polonez Sobieski era aco -

perit cu brocart de aur de Smyrna, brodat cu turcoaze care reproduceau versete din Coran. Stâlpii patului erau din ar -

gint aurit, cizelaţi şi incrustaţi cu medalioane emailate şi împodobit cu bijuterii. Patul fusese luat din tabăra turcească

instalată în faţa Vienei, şi flamura lui Mahomed trona sub baldachinul aurit, tremurător.

Şi astfel, pe parcursul unui întreg an, s-a ostenit să acu -

muleze cele mai splendide specimene de stofe şi broderii ce puteau fi găsite: muselinuri gingaşe din Delhi, ornamente florale ţesute în fir de aur şi brodate cu aripi de gâze iridis cente; voaluri de Dacca, atât de străvezii încât în Orient li se spune

„aer împletit“, „apă curgătoare“ sau „roua serii“; pân zeturi de Java imprimate cu figuri stranii; perdele galbene chinezeşti sofisticate; cărţi legate în satinuri arămii sau în mătase azurie şi gravate cu fleurs de lys 1, păsări şi alte imagini; văluri din dan -

telă lucrate în cusătură ungurească; brocarturi siciliene şi catifele spaniole rigide; cusături georgiene cu bănuţi de aur şi pânze japoneze Fukusa2, cu aurul lor verzui şi păsări cu penaj de vis.