— Mai curând vicleni decât practici. Când îşi fac bilanţul, cântăresc în talerele balanţei prostia cu bogăţia şi viciul cu ipocrizia.

— Şi totuşi am realizat lucruri măreţe.

— Lucrurile măreţe ne-au fost impuse fără voia noastră, Gladys.

— Dar le-am purtat povara.

— Numai până la Bursă.

255

A scuturat din cap.

— Eu cred în rasa noastră.

— Reprezintă supravieţuirea celor înfipţi, cu tupeu.

— Are capacitate de dezvoltare.

— Decăderea mă fascinează mult mai mult.

— Şi ce-i arta?

— O maladie.

— Dragostea?

— O iluzie.

— Religia?

— Un substitut monden pentru credinţă.

— Eşti un sceptic.

— Nici gând. Scepticismul e primul pas spre credinţă.

— Ce eşti tu?

— A defini înseamnă a limita.

— Dă-mi un fir.

— Firele se rup. Te-ai rătăci în labirint.

— Mă derutezi. Hai să vorbim despre altcineva.

— Gazda noastră e un subiect fermecător. Cu ani în urmă

a fost botezat Făt-Frumos.

— Nu-mi mai aminti de asta! a strigat Dorian.

— Amfitrionul nostru e cam răutăcios în seara asta, a răs -

puns ducesa, roşind uşor. Crede că Monmouth s-a însurat cu mine din motive pur ştiinţifice, a considerat că a găsit în mine cel mai pur specimen de fluture modern.

— Mă rog, sper că n-o să înfigă ace în dumneata, ducesă, a râs Dorian.

— O, asta o face camerista mea când e supărată pe mine.

— Şi de ce se supără, doamnă ducesă?

— Pentru motivele cele mai inofensive, domnule Gray, te asigur. De obicei pentru că vin la nouă fără zece şi-i spun că trebuie să fiu gata îmbrăcată până la opt şi jumătate.

— Ce lipsă de înţelegere! Ar trebui să-i dai preaviz.

256

— Nu cutez, domnule Gray, pentru că ea îmi inventează

pălăriile. Îţi aminteşti de pălăria pe care am purtat-o la garden-party dat de Lady Hilstone? Nu-ţi aminteşti, dar e drăguţ din partea dumitale să pretinzi că da. Ei bine, ea mi-a făcut-o din nimic. Toate pălăriile frumoase sunt făcute din nimic.

— Ca şi toate reputaţiile frumoase, Gladys, a intervenit Lordul Henry. Orice efect interesant pe care-l produce cineva îi aduce pe loc un duşman. Ca să fii popular, trebuie să fii o mediocritate.

— Nu şi în ce priveşte femeile, a ripostat ducesa, scutu -

rând din cap. Or femeile guvernează lumea. Te asigur că noi nu suportăm mediocrităţile. Noi, femeile, după cum a spus cineva, iubim cu urechile, aşa cum voi, bărbaţii, iubiţi cu ochii, dacă măcar iubiţi.

— Eu am impresia că numai asta facem tot timpul, a co -

mentat Dorian.

— Ah, domnule Gray, înseamnă că niciodată nu iubiţi cu adevărat, a răspuns ducesa cu o amărăciune simulată.

— Draga mea Gladys, cum poţi afirma aşa ceva! a protes -

tat Lordul Henry. Dragostea romantică trăieşte prin repetare, şi repetarea converteşte apetitul în artă. De altfel, de fiecare dată când te îndrăgosteşti este pentru prima oară. Faptul că

obiectul dragostei e mereu altul nu alterează unicitatea pasiu -

nii. Nu face decât s-o intensifice. În viaţă nu putem avea, în cel mai bun caz, decât o singură mare experienţă, dar secretul vieţii este să reproduci acea experienţă cât mai des posibil.

— Chiar şi dacă te-a rănit, Harry?

— Mai cu seamă dacă te-a rănit.

Ducesa s-a răsucit în scaun şi s-a uitat la Dorian Gray, cu o ciudată expresie în priviri.