216
Simţea că, dacă ar sta să se gândească la toate prin câte trecuse, s-ar îmbolnăvi sau şi-ar pierde minţile. Există unele păcate a căror fascinaţie e mai puternică în amintire decât în înfăptuire; triumfuri stranii care îţi satisfac mai curând mândria decât patima şi care oferă intelectului o plăcere mai vie decât orice plăcere îi oferă sau i-ar putea vreodată oferi simţurile. Dar întâmplarea de faţă nu se integra în această
categorie. Era un fapt ce trebuia izgonit din minte, sau amor -
ţit cu drog de maci, sau strangulat ca să nu te stran guleze el pe tine.
Când ceasornicul a bătut jumătatea de oră, Dorian şi-a trecut mâna peste frunte, apoi s-a sculat în grabă din pat şi s-a îmbrăcat cu şi mai multă grijă ca de obicei, acordând o deosebită atenţie alegerii cravatei şi a acului de fular, şi schim -
bându-şi, în câteva rânduri, inelele. A petrecut un lung răgaz la micul dejun, gustând din feluritele delicatese şi a discutat cu valetul lui despre comanda unor livrele noi în care inten -
ţiona să-i îmbrace pe slujitorii de la Selby, după care şi-a citit corespondenţa. Unele scrisori l-au făcut să zâmbească.
Trei dintre ele l-au plictisit. Pe una a recitit-o de câteva ori, apoi a rupt-o, cu un vag aer de iritare. „Ah, ce lucru respin -
gător mai e şi memoria femeilor!“, aşa cum spusese cândva şi Lordul Henry.
După ce şi-a băut cafeaua neagră şi şi-a şters încet buzele cu un şervet, i-a făcut semn valetului să aştepte şi, ducându-se la măsuţa de scris, a aşternut două epistole. Pe una a băgat-o în buzunar, pe a doua i-a înmânat-o valetului.
— Du scrisoarea asta în Hertford Street 152 şi, Francis, dacă domnul Campbell e cumva plecat din oraş, află-i adresa.
De îndată ce a rămas singur, şi-a aprins o ţigară şi a în -
ceput să mâzgălească în joacă o hârtie; întâi a desenat flori, apoi detalii de arhitectură, iar după aceea chipuri de oa meni.
Deodată şi-a dat seama că fiecare chip pe care-l desena semăna 217
leit cu al lui Basil Hallward. S-a încruntat, s-a ridicat, s-a îndreptat spre bibliotecă şi a scos la întâmplare un volum. Era ferm hotărât să nu se gândească la cele întâmplate, dacă n-ar fi devenit strict necesar.
S-a întins pe canapea şi s-a uitat la titlul cărţii. Era Emaux et camées 1 a lui Théophile Gautier, ediţia Charpentier pe hârtie japoneză, cu ilustraţiile lui Jacquemart. Legată în piele de culoarea lămâilor verzi şi având pe copertă o grilă aurită
în pătratele căreia apăreau rodii. Era un dar de la Adrian Singleton. În timp ce răsfoia paginile, i-au căzut ochii pe un poem despre mâna lui Lacenaire2, mâna galbenă, rece du supplice encore mal lavée 3, cu firele de păr roşu stufos şi cu doigts de faune 4. Dorian şi-a privit propriile degete albe şi lungi şi s-a cutremurat uşor, fără voie, după care a răsfoit cartea mai departe, până a dat peste acele încântătoare strofe despre Veneţia.
Sur une gamme chromatique,
Le sein de perles ruisselant,
La Vénus de l’Adriatique
Sort de l’eau son corps rose et blanc.
Les dômes, sur l’azur des ondes
Suivant la phrase au pur contour,
S’enflent comme des gorges rondes
Que soulève un soupir d’amour.
L’esquif aborde et me dèpose,
Jetant son amarre au pilier,
1 Emailuri şi camee, volum de poezii publicat în 1852.
2 Un asasin celebru a cărui mână a fost prezervată după ce a fost executat.
3 …prost spălată după torturi (fr.).
4 Degete de faun (fr.).
218
Devant une façade rose,Sur le marbre d’un escalier. 1
Cât de minunat sunau! Când le citeşti ai senzaţia că plu -
teşti pe verzile cărări de apă ale oraşului de roze şi perle, tolănit într-o gondolă neagră cu pernă de argint şi perdeluţe fluturânde. Versurile citite îi evocau acele dâre drepte, albas -
tru-turcoaz, care te urmează pe apă când înaintezi spre Lido.
Subitele străfulgerări de culori îi aminteau de păsările acelea cu piept de opal şi iris care se rotesc în jurul zveltului şi dan -
telatului Campanile sau se balansează, cu o graţie tru faşă, printre arcadele umbroase, înecate în praf. Culcat, cu ochii pe jumătate închişi, îşi repeta în minte: Devant une façade rose,
Sur le marbre d’un escalier.
În aceste două versuri regăsea întreaga Veneţie. Îşi aducea aminte de toamna pe care o petrecuse acolo şi de o frumoasă
