— Nici nu vreau să aud! a protestat Lordul Henry râzând.
De o etichetă nu poţi scăpa niciodată. Refuz titlul.
— Prinţii nu au voie să abdice, a sunat avertismentul de pe buzele frumoase.
— Deci vrei să-mi apăr tronul?
— Da.
— Eu proclam adevărurile de mâine.
— Prefer amăgirile de azi.
— Gladys, mă dezarmezi, a răspuns Lordul, adoptând ati -
tu dinea ei îndărătnică.
— Te dezarmez doar de scut, nu şi de lance, Harry.
254
— Niciodată nu mă războiesc cu frumuseţea, i-a răspuns cu o mişcare a mâinii.
— Asta-i greşeala ta, Harry, crede-mă. Preţuieşti mult prea mult frumuseţea.
— Cum poţi spune aşa ceva? Admit că, după părerea mea, e mai bine să fii frumos decât bun. Pe de altă parte, sunt oricând gata să recunosc că e preferabil să fii bun decât urât.
— Aşadar, urâţenia e unul dintre cele şapte păcate capitale?
Cum rămâne cu comparaţia ta cu orhideea?
— Urâţenia este una dintre cele şapte virtuţi capitale, Gladys. Tu, ca o vajnică membră Tory, nu trebuie să le subes -
timezi. Berea, Biblia şi cele şapte virtuţi capitale au făcut din Anglia noastră ceea ce este.
— Nu-ţi place ţara noastră?
— Trăiesc în ea.
— Ca să o poţi satiriza cât mai bine.
— Ai dori să-mi însuşesc verdictul Europei asupra Angliei?
— Ce se spune despre noi?
— Că Tartuffe a emigrat în Anglia şi şi-a deschis o prăvălie.
— Asta îţi aparţine, Harry.
— Ţi-o ofer ţie.
— N-aş putea-o folosi. E prea adevărată.
— Nu trebuie să te temi. Compatrioţii noştri nu se recu -
nosc niciodată într-o descriere.
— Sunt practici.
— Mai curând vicleni decât practici. Când îşi fac bilanţul, cântăresc în talerele balanţei prostia cu bogăţia şi viciul cu ipocrizia.
— Şi totuşi am realizat lucruri măreţe.
— Lucrurile măreţe ne-au fost impuse fără voia noastră, Gladys.
— Dar le-am purtat povara.
— Numai până la Bursă.
255
A scuturat din cap.
— Eu cred în rasa noastră.
— Reprezintă supravieţuirea celor înfipţi, cu tupeu.
— Are capacitate de dezvoltare.
