— Decăderea mă fascinează mult mai mult.
— Şi ce-i arta?
— O maladie.
— Dragostea?
— O iluzie.
— Religia?
— Un substitut monden pentru credinţă.
— Eşti un sceptic.
— Nici gând. Scepticismul e primul pas spre credinţă.
— Ce eşti tu?
— A defini înseamnă a limita.
— Dă-mi un fir.
— Firele se rup. Te-ai rătăci în labirint.
— Mă derutezi. Hai să vorbim despre altcineva.
— Gazda noastră e un subiect fermecător. Cu ani în urmă
a fost botezat Făt-Frumos.
— Nu-mi mai aminti de asta! a strigat Dorian.
— Amfitrionul nostru e cam răutăcios în seara asta, a răs -
puns ducesa, roşind uşor. Crede că Monmouth s-a însurat cu mine din motive pur ştiinţifice, a considerat că a găsit în mine cel mai pur specimen de fluture modern.
— Mă rog, sper că n-o să înfigă ace în dumneata, ducesă, a râs Dorian.
— O, asta o face camerista mea când e supărată pe mine.
— Şi de ce se supără, doamnă ducesă?
— Pentru motivele cele mai inofensive, domnule Gray, te asigur. De obicei pentru că vin la nouă fără zece şi-i spun că trebuie să fiu gata îmbrăcată până la opt şi jumătate.
— Ce lipsă de înţelegere! Ar trebui să-i dai preaviz.
256
— Nu cutez, domnule Gray, pentru că ea îmi inventează
pălăriile. Îţi aminteşti de pălăria pe care am purtat-o la garden-party dat de Lady Hilstone? Nu-ţi aminteşti, dar e drăguţ din partea dumitale să pretinzi că da. Ei bine, ea mi-a făcut-o din nimic. Toate pălăriile frumoase sunt făcute din nimic.
— Ca şi toate reputaţiile frumoase, Gladys, a intervenit Lordul Henry. Orice efect interesant pe care-l produce cineva îi aduce pe loc un duşman. Ca să fii popular, trebuie să fii o mediocritate.
— Nu şi în ce priveşte femeile, a ripostat ducesa, scutu -
rând din cap. Or femeile guvernează lumea. Te asigur că noi nu suportăm mediocrităţile. Noi, femeile, după cum a spus cineva, iubim cu urechile, aşa cum voi, bărbaţii, iubiţi cu ochii, dacă măcar iubiţi.
— Eu am impresia că numai asta facem tot timpul, a co -
mentat Dorian.
— Ah, domnule Gray, înseamnă că niciodată nu iubiţi cu adevărat, a răspuns ducesa cu o amărăciune simulată.
— Draga mea Gladys, cum poţi afirma aşa ceva! a protes -
tat Lordul Henry. Dragostea romantică trăieşte prin repetare, şi repetarea converteşte apetitul în artă. De altfel, de fiecare dată când te îndrăgosteşti este pentru prima oară. Faptul că
obiectul dragostei e mereu altul nu alterează unicitatea pasiu -
nii. Nu face decât s-o intensifice. În viaţă nu putem avea, în cel mai bun caz, decât o singură mare experienţă, dar secretul vieţii este să reproduci acea experienţă cât mai des posibil.
— Chiar şi dacă te-a rănit, Harry?
— Mai cu seamă dacă te-a rănit.
Ducesa s-a răsucit în scaun şi s-a uitat la Dorian Gray, cu o ciudată expresie în priviri.
