— Da, domnule căpitan,
— Şi tăvile ?...
— Da, domnule căpitan.
— Dar găleţile de pânză , Charton, dar găleţile de pânză ... La asta te-ai gândit ?
— Dar, domnule căpitan... găleţile sunt...
— De spoit, Charton... de spoit.
― Cum, domnule căpitan, găleţile... de pânză ?
— Adevărat, Charton, ai dreptate, ai dreptate, dom' căpitan e ţicnit, dom' căpitan e ţicnit !
Şi se îndepărtă, scuturat de nechezatul ce-i ţinea loc de râs, bătându-se cu cravaşa peste chipiu.
Incapabil să citească corect o hartă şi respingând total ideea orientării după busolă, incapabil să redacteze sau să dea un ordin clar, era un tip de ofiţer destul de răspândit în regiment.
În timpul acestei păci ciudate care nu putea duce decât la un război ciudat, am cunoscut şi alte specimene de-acelaşi calibru, ca, de pildă, acel comandant de batalion care voia să-l pună la arest pe ofiţerul cu sportul : găsea intolerabil să fie atâta noroi în faţa porţilor de fotbal, iar responsabilului nici măcar să nu-i fi trecut prin minte să
8
Edgard Thomé – Parasutati in infern
dea ordin să se cimenteze careul de unsprezece metri...
Declararea războiului ne-a găsit destul de puţin pregătiţi să ne acoperim de glorie. Intr-un an şi jumătate, n-am avut niciodată ocazia să văd o grenadă adevărată şi încă şi mai puţin, bineînţeles, să învăţ
cum s-o folosesc.
Am început războiul împotriva Reichului lui Hitler printr-o lungă plimbare în camion care, după nesfârşite ocoluri, opriri, debarcări, îmbarcări, ordine şi contraordine confuze, ne-a dus... în trei zile... de la Mourmelon... la Soissons !6
Majurii se umanizau, răcneau mai puţin şi le spuneau bucuroşi oamenilor „măi băieţi" .
Spectacolul matamorilor privilegiaţi de ieri care azi incercau sa se împace cu plebea era mai curand întristator. Cei trei camarazi preferaţi şi cu mine găseam cu cale să zâmbim : fuseserăm multă
vreme cercetaşi şi dintotdeauna, consideram că cei aflaţi in subordinea noastră sunt tineri la fel ca noi, încredinţaţi responsabilităţii noastre imediate şi cărora nu le puteam niciodată pretinde nimic pe care să
nu-l fi putut face noi înşine.
Atitudinea noastră din timp de pace se prelungea cit se poate de firesc şi în timp de război. Doar nu era să ne prefacem dintr-o dată în demagogi. Ni se dădea ascultare fără ca aproape să dăm ordine, şi nu aveam deloc să ne temem de cine ştie ce „glonţ rătăcit" , purtător de răzbunare, de care atâta vorbiseră „veteranii din '914" în amintirile lor umflate şi răsumflate. Cred de altfel că e vorba de o legendă şi că
nicicând vreun galonat n-a pierit de moartea asta.
Intr-o bună zi, am pornit „pe front".
6 Localităţi apropiate din două departamente vecine, Marne şi, respectiv, Aisne. (N. t.) 9
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Thionville... Montenach... frontiera... Batalionul meu a urcat spre culmile de la Hammelsberg, de unde se retrăgeau rezerviştii germani, nu în prea mare ordine, împroşcându-ne la întâmplare. Zi fără mare emoţie ; nici morţi, nici răniţi, din câte-mi mai amintesc.
Îmi tîram grupa de luptă după mine, fără să am o dată prilejul să ordon deschiderea focului. Seara, ocupam no manas land-ul 7 dintre cele două graniţe, miraţi că războiul însemna marşul acela orbesc şi oarecum încâlcit spre nişte obiective nebuloase.
Şi-atunci, „ca şi-n '914", am săpat tranşee şi ne-am instalat în ele o parte din toamnă, obişnuindu-ne cât ne stătea în putinţă cu glodul cretos şi cu ploaia. Corvezi de distribuire a hranei sub tirul intermitent al mortierelor, patrulări pline de circumspecţie, din care nu ne-am întors niciodată cu vreo umbră de prizonier, trişti vânători citadini care, neştiind nimic despre obiceiurile vânatului, n-am dat nici măcar de-o pană.
Şi, tot ca-n '914, a sosit şi „schimbul"...
Am suportat cu pasivitate primele săptămâni de război, în care nu ne bătusem, iar acum coboram „la odihnă", la fel de lipsiţi de experienţă ca şi atunci când urcam ,,spre foc". Comunicatele sforăitoare şi ploaia de decoraţii, citările trâmbiţate şi felicitările reciproce ale statelor majore nu schimbau cu nimic realitatea : în ceea ce priveşte războiul, eram la fel de netoţi ca şi-n clipa când instrucţia noastră militară se terminase.
Cât despre mine, care crescusem în inima pădurii din Ardeni, printre vânători, pândari şi braconieri, cu greu înţelegeam felul cum procedam. Când vânezi mistreţi, le iei urma, le descoperi bârlogul, îi 7 Tara a nimanui (engl.)
10
Edgard Thomé – Parasutati in infern
înţărcui, îi încolţeşti şi-i răpui.
N-aveam să izbutesc să fac astfel decât patru ani mai târziu, în fruntea tinerilor mei paraşutişti din Forţele Franţei Libere...
DUNKERQUE
„Razboiul ciudat8” e numele pe care l-a lăsat in istorie perioada 8 În original : perioadă din istoria Franţei premergătoare celui de-al doilea război mondial şi cuprinsă între 3 sept. 1939, dată la care Franţa declară război Germaniei hitleriste, situîndu-se alături de aliatul ei Anglia, şi 17 iunie 1940, dată, la care guvernul francez, condus de mareşalul Petain, cere armistiţiu germanilor şi, prin aceasta, respinge propunerea Marii Britanii şi a premierului ei Winston Churchill de creare a Uniunii anglo-franceze şi de continuare a războiului prin eforturile comune ale ambelor ţări. Ocupată cu campania din Polonia (octombrie 1939), Germania nu ripostează la declaratia de război iar trupele franceze stau într-o expectativă tulbure, contînd nepermis de mult pe 11
Edgard Thomé – Parasutati in infern
aceasta de expectativă laşă, când din „fierărie căleam oţelul victorios"
