nu-l fi putut face noi înşine.
Atitudinea noastră din timp de pace se prelungea cit se poate de firesc şi în timp de război. Doar nu era să ne prefacem dintr-o dată în demagogi. Ni se dădea ascultare fără ca aproape să dăm ordine, şi nu aveam deloc să ne temem de cine ştie ce „glonţ rătăcit" , purtător de răzbunare, de care atâta vorbiseră „veteranii din '914" în amintirile lor umflate şi răsumflate. Cred de altfel că e vorba de o legendă şi că
nicicând vreun galonat n-a pierit de moartea asta.
Intr-o bună zi, am pornit „pe front".
6 Localităţi apropiate din două departamente vecine, Marne şi, respectiv, Aisne. (N. t.) 9
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Thionville... Montenach... frontiera... Batalionul meu a urcat spre culmile de la Hammelsberg, de unde se retrăgeau rezerviştii germani, nu în prea mare ordine, împroşcându-ne la întâmplare. Zi fără mare emoţie ; nici morţi, nici răniţi, din câte-mi mai amintesc.
Îmi tîram grupa de luptă după mine, fără să am o dată prilejul să ordon deschiderea focului. Seara, ocupam no manas land-ul 7 dintre cele două graniţe, miraţi că războiul însemna marşul acela orbesc şi oarecum încâlcit spre nişte obiective nebuloase.
Şi-atunci, „ca şi-n '914", am săpat tranşee şi ne-am instalat în ele o parte din toamnă, obişnuindu-ne cât ne stătea în putinţă cu glodul cretos şi cu ploaia. Corvezi de distribuire a hranei sub tirul intermitent al mortierelor, patrulări pline de circumspecţie, din care nu ne-am întors niciodată cu vreo umbră de prizonier, trişti vânători citadini care, neştiind nimic despre obiceiurile vânatului, n-am dat nici măcar de-o pană.
Şi, tot ca-n '914, a sosit şi „schimbul"...
Am suportat cu pasivitate primele săptămâni de război, în care nu ne bătusem, iar acum coboram „la odihnă", la fel de lipsiţi de experienţă ca şi atunci când urcam ,,spre foc". Comunicatele sforăitoare şi ploaia de decoraţii, citările trâmbiţate şi felicitările reciproce ale statelor majore nu schimbau cu nimic realitatea : în ceea ce priveşte războiul, eram la fel de netoţi ca şi-n clipa când instrucţia noastră militară se terminase.
Cât despre mine, care crescusem în inima pădurii din Ardeni, printre vânători, pândari şi braconieri, cu greu înţelegeam felul cum procedam. Când vânezi mistreţi, le iei urma, le descoperi bârlogul, îi 7 Tara a nimanui (engl.)
10
Edgard Thomé – Parasutati in infern
înţărcui, îi încolţeşti şi-i răpui.
N-aveam să izbutesc să fac astfel decât patru ani mai târziu, în fruntea tinerilor mei paraşutişti din Forţele Franţei Libere...
DUNKERQUE
„Razboiul ciudat8” e numele pe care l-a lăsat in istorie perioada 8 În original : perioadă din istoria Franţei premergătoare celui de-al doilea război mondial şi cuprinsă între 3 sept. 1939, dată la care Franţa declară război Germaniei hitleriste, situîndu-se alături de aliatul ei Anglia, şi 17 iunie 1940, dată, la care guvernul francez, condus de mareşalul Petain, cere armistiţiu germanilor şi, prin aceasta, respinge propunerea Marii Britanii şi a premierului ei Winston Churchill de creare a Uniunii anglo-franceze şi de continuare a războiului prin eforturile comune ale ambelor ţări. Ocupată cu campania din Polonia (octombrie 1939), Germania nu ripostează la declaratia de război iar trupele franceze stau într-o expectativă tulbure, contînd nepermis de mult pe 11
Edgard Thomé – Parasutati in infern
aceasta de expectativă laşă, când din „fierărie căleam oţelul victorios"
sau când drumul spre fierul Norvegiei era tăiat [...] şi tăiat avea [...] să
rămână". Iată ridicolele fraze trâmbiţate pe-atunci de piticul Paul Reynaud, care işi închipuia că e prim-ministru.
Afişe frumoase reprezentau un infanterist hotărât şi senin, ţinând cu baioneta „linia albastră a Vosgilor" . „Munciţi liniştit, el veghează" , proclama legenda. Stranie veghe, în care regimentul nostru îşi omora timpul săpând şanţuri antitanc prin părţile Mauberge-ului.
Vinul fiert al soldatului... Turneele teatrale pe front... Colete cu ciorapi, mănuşi şi fulare de lână pentru viitorii eroi... în schimb, nici urmă de marşuri, de antrenamente, ori instrucţie. Eram vreo câteva mii de salahori nepricepuţi, îndeletnicindu-ne să facem prost nişte lucrări de terasament.
Pe vremea aceea nu eram câtuşi de puţin insolent, şi nici prin minte nu mi-ar fi trecut să critic ceva. Oare n-aveam un Stat-Major-General, care ştia el bine ce face ? Oare Gamelin nu era un generalisim posibilităţile de apărare ale liniei (fortificate) Maginot. în general, Statul Major francez e adeptul teoriei fronturilor defensive continue. Părerea aceasta, conjugată cu lipsa de pregătire şi dotare materială a armatei franceze vor face din ea un adversar extrem de slab în faţa atacului fulgerător al trupelor germane din primăvara lui 1940. După invadarea Norvegiei şi a Danemarcei, (aprilie 1940), a Olandei şi a Belgiei (mai 1910) aşa-numita campanie din Franţa ţine de fapt patru zile, 10 mai-14
mai, în această zi, de 14 mai, trupele germane pătrund în Paris. (N. t.)12
Edgard Thomé – Parasutati in infern
prestigios, după câte susţinea propaganda ? Oare nu aveam atâtea divizii blindate, care trăgeau în obiective improvizate, aşteptând nerăbdătoare atacul din primăvară ? Oare nu aveam cele mai bune avioane din lume, şi cele mai bune tancuri ? Ce să mai vorbim de linia Maginot !
Un singur lucru mă îngrijora în mod confuz : reţinusem din lecturile mele din Lyautey că „nimic cu adevărat mare nu se înfăptuieşte vreodată fără entuziasm" , iar eu nu vedeam nici un fel de entuziasm în jurul meu. Ne duceam agale în fiece zi să răscolim câteva chintale de pământ îngheţat, iar seara ne afla învăluiţi în atmosfera călduţă de la popotă, jucând cărţi cei mai mulţi sau şah cei mai isteţi.
Patrulări în pădurea Warndt... „Nimic de semnalat" al comunicatelor oficiale.
Nu-mi închipuisem niciodată că războiul ar putea lua aspectul acelei lipse stupide de ocupaţie, că ne vom petrece luni întregi fără să
facem nici o manevră, nici un exerciţiu, fără ca măcar un ofiţer să ne pregătească pentru viitoarele noastre lupte.
Bilanţul meu personal era departe de a mă linişti : ştiam, teoretic, să comand o grupă de luptă ; se trăsese în mine şi-mi stăpânisem frica ; dar mă întrebam cu îngrijorare cum voi reacţiona în faţa unui baraj de artilerie, a unui atac de blindate ori a unui asalt de infanterie. Nici un exerciţiu nu ne pregătise să înfruntam aceste încercări inevitabile. Ca să spun drept, nu mă simţeam la largul meu.
Obişnuit cu vânătoarea în mjilocul pădurii, eram descumpănit văzând că nimănui nu-i pasă să pregateasca hăituiala.
La 10 mai 1940 am pornit spre Belgia.
Autobuze venite de la Paris ne-au îmbarcat din cantonamente 13
Edgard Thomé – Parasutati in infern
― figura cu „taxiurile pentru Marna" !9 Nu-i vorba chiar de un delir eroic, desigur, dar oamenii se comportă bine : în sfârşit, ne mişcăm !
Nu suntem oare, şi la urma urmei, aceiaşi francezi care am retraversat Marna, după ce o luaseră mai întâi la goană, ca să se cramponeze de Verdun şi să-i dea peste cap pe nemţi, în '918 ?
Certitudinea asta e cam tot ce ne mai dă încredere. Lasă că vedem noi...
Şi-am văzut !
Intâlnim coloane de refugiaţi belgieni, care ne strigă încurajări, autobuzele gonesc cu toată viteza, suntem daţi naibii.
Câteva avioane mitraliază convoiul, panica şi teama pătrund o dată cu noi în şanţuri. Ne întoarcem la autobuze ; după alarmă, întâlnim şi mai mulţi cai spintecaţi, cadavre de soldaţi sfârtecate, chesoane de artilerie în flăcări ; ne încrucişăm cu trupele belgiene care se retrag năuce, fără arme. Ăsta-i războiul...
Seara, ne oprim undeva pe lângă Temploux. Regimentul se desfăşoară, pe cât se pare, fără o ţintă bine precizată. Aud pentru prima oară vorbindu-se de „apărare în arici"10... O imagine grăitoare, nici vorbă. Dar unde ne sunt ţepii ?
Noaptea, tirurile antiaerienei ţes fără grabă o feerie de artificii, incendii izbucnesc în faţa şi în spatele nostru, un bombardier care trece la vreo câtiva kilometri face ca întregul regiment să plonjeze cu nasul în pământul jilav. Ne instalăm şi noi, de bine de rău, înfruptîndu-ne 9 Aluzie la un episod celebru din timpul primului război mondial când, pentru a se asigura transportul de trupe şi materiale necesare bătăliei de pe Marna (1914), fuseseră rechiziţionate taxiurile din Paris. (N. t.) 10 în original : defense en herisson, expresie al cărei echivalent tactic ar fi „apărare circulară". (N. t.)
14
Edgard Thomé – Parasutati in infern
doi câte doi dintr-o conservă de carne şi câte patru dintr-o pâine rotundă.
Cea dintâi noapte glorioasă a unei campanii care, din înfrângeri în marşuri forţate, ne poartă în zigzaguri bezmetice, de corabie beată, la Charleroi, apoi la Mons, apoi... la frontiera franceză.
Artileria germană ne împroaşcă după pofta inimii. Avioanele Stukas ne pisează fără ca vreun avion de vânătoare aliat să le înfrunte.
