Mâine, educaţie fizică la aceeaşi oră ca şi astăzi. Numai că va fi ceva mai greu decât azi. După micul dejun, trec să vă inspectez camerele. Pe urmă ne întâlnim tot nici, şi-am să vă vorbesc despre antrenamentul vostru.

Mâine după-amiază o să aveţi liber, de vreme ce-i Sambătă... se dau şi permisii pentru cei interesaţi, până luni dimineaţă. Incă un amănunt : permisiile veniţi să le luaţi de la mine de la birou. Aveţi grijă

ca uniformele să vă fie fără cusur. Nu vreau ca pentru scoţieni, francez să fie sinonim cu păduchios. Astea fiind zise, spor la treabă ! Şi băieţii o şterg afară , ca nişte căţelandrî pe care i-aij ţinut prea mult în lanţ.

Chiar de luni, trecem la programul pe care-l vom urma trei luni în şir.

A trebuit să redistribui oamenii în stick-uri, ca să-i despart pe corsicani, care, cu de la ei putere, stăteau şi în acelaşi dormitor.

— Nu vă convine ? Atunci gata, în altă parte ! Ba da ? Atunci 180

Edgard Thomé – Parasutati in infern

rămâneţi cu mine.

Şi nu-i nici unul care să plece.

Gilles Anspach i-a dus la Ringway pe cei douăzeci de începători care nu aveau încă brevetul şi, de cum se întorc, ne punem pe treabă.

Ziua începe printr-o mărşăluire de zece kilometri în ritm de cros prin ţinut, precedată, pentru încălzire, de-o jumătate de oră de educaţie fizică. Duş, breakfast şi, de la ora 9 la 12, instrucţie teoretică.

După-amiaza e consacrată aplicaţiilor practice la cele expuse teoretic, dimineaţa : tir, dacă a fost vorba de o lecţie despre armament ; aruncări de explozibil, dacă despre explozibil a fost vorba ; orientare după busolă şi harta pentru lecţiile de orientare ; ambuscade pentru ilustrarea orelor de tactică.

„Arta militară e o artă simplă, numai aplicaţie” , spunea Napoleon.

Din punct de vedere intelectual, băieţii mei sunt mai puţin înarmaţi decât erau un Hoche, sau Murat, sau Lefebre. N-am ambiţia să fac din ei nişte generali, dar vreau să dobândească toate cunoştinţele utile unui ofiţer mijlociu.

Îi elimin fără cruţare pe leneşi, pe incapabili şi pe fanfaroni.

Organizăm mari jocuri în care jumătate, din troop o atacă pe cealaltă, turniruri de close-combat, raiduri de o săptămână pe înălţimile Scoţiei, unde trebuie să-ţi duci zilele fără raţii alimentare, să dormi noaptea sub cerul liber, să traversezi râurile pe poduri improvizate de franghie, să mărşăluieşti patruzeci de kilometri ducând o greutate de patruzeci de livre, să escaladezi faleze, să cobori in prăpăstii, să-ţi strângi cureaua... şi să-ţi păstrezi zâmbetul pe buze.

După un trimestru, trupa mea de la început, a deveni o echipă.

,,Cercetaşii lui Thome", zic gurile rele. Dar cercetaşilor puţin le pasă.

181

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Sunt politicoşi, dar pocnesc nemilos şi sunt uniţi ca membrii aceluiaşi clan.

Sunt altfel decât ceilalţi... oarecum ca nişte călugări-soldaţi. Cel puţin cinci zile pe săptămână : week-end-urile sunt in întregime libere.

Ne întâlnim uneori cu toţii la bal sau la piscină, la pub sau la patinoar, iar când e vorba de încăierările acelea fără motiv împotriva americanilor si de partea englezilor, împotriva englezilor alături de canadieni, împotriva australienilor alături de toată lumea, arătăm că

ştim să ieşim din încurcătură.

A sosit momentul să trecem la o viteză superioară. Băieţii au acum destulă încredere în mine ca să considere normale hotărârile ieşite din comun pe care le iau si pe deasupra, să nu tolereze ca cei străini de tropp-a noastră, fie şi într-un mod timid, să-i pună la îndoială reglementaritatea.

Îi adun pentru un briefing 53.

Astăzi, iepuraşilor, o să trecem la dificultăţi ceva mai mari. Nu sunteţi buni de nimic, şi nici un caporal italian n-ar vrea să vă ia drept auxiliari în grupa lui de luptă. Dar o să încercăm totuşi să vă dăm câteva

şanse

suplimentare

de

supravieţuire...

de

cumva

comandamentul e îndeajuns de smintit ca să-şi închipuie că vă poate trimite la război. Tot ce-aţi învăţat să faceţi ziua, o să faceti numai noaptea. O să dormim ziua, o să luăm masa de seară împreună cu restul regimentului. Apoi veţi avea doua ore de teorie, după care ne petrecem noaptea afară.

V-am învăţat să vă orientaţi corect după busolă, ziua; acum o să

53 Expunere concisă cu scopul instruirii oamenilor in privinţa misiunii şi a planului de luptă. (N.t.)

182

Edgard Thomé – Parasutati in infern

învăţaţi să faceţi acelaşi lucru noaptea si să va orientaţi şi după stele.

Abia acum începe adevăratul vostru antrenament, pentru că nouă ni se va pretinde să ne batem mai cu seamă noaptea : vom fi paraşutaţi noaptea, în spatele liniilor germane. Poate că ne vom vedea puşi în situaţia să ne batem de cum vom atinge pământul, şi-atunci Dumnezeu cu mila. Şi chiar dacă una ca asta nu ni se va întâmpla, tot vom fi nevoiţi să mărşăluim noaptea, ca să ieşim din zona, de aterizare. Cele mai multe lovituri le vom da în timpul nopţii; ne vom ascunde prin păduri. A trăi noaptea, trebuie să devină a doua voastră

natură, iar pădurea mediul vostru preferat.

Vom ataca de preferinţă noaptea. Va trebui să ne apropiem cât mai mult de adversar, ca vânători de fiare sălbatice, şi să tragem în el de la o distanţă de la care l-am putea atinge chiar şi cu mâna, pentru că

nu avem decât arme uşoare. De asta v-am învăţat să umblaţi fără să

faceţi zgomot, să vă camuflaţi până la a vă confunda perfect cu orice fel de ambianţă şi să trageţi fără să ochiţi, ţinîndu-vă arma la şold. O să

vă antrenaţi în condusul jeepurilor pe timp de noapte, cu farurile stinse, o să vă pregătiţi şi-o să daţi foc pe întuneric încărcăturilor voastre explozive.

Şi-o să ne mai obişnuim să ne separăm la un semnal şi să ţîşnim în toate direcţiile, ca un stol de potîrnichi, ca apoi să ne adunăm la puncte de întâlnire succesive, dinainte fixate, timp de trei zile. Pentru asta, trebuie să vă grupaţi în tandemuri, după afinităţi.

V-am mai spus că e interzis să ne lăsăm ambalaţi în lupte prelungite unde, în mod fatal, noi vom fi cei învinşi, deoarece adversarul va avea tot timpul să-şi aducă întăriri, pe când noi, noi suntem singuri. Aşa că ne vom vedea siliţi să întrerupem lupta brusc şi 183

Edgard Thomé – Parasutati in infern

să dispărem, într-o clipă. Cu situaţia asta trebuie să vă obişnuiţi. O

ştergeţi doi câte doi şi vă repliaţi spre un punct de întâlnire ce-ar putea să fie situat la doi, sau zece, sau douăzeci de kilometri. Dacă ne regrupăm acolo cu toţii, cu atât mai bine. Dacă nu, va exista un alt punct de intâlnire prevăzut în altă parte, pentru a doua zi, şi un altul, pentru ziua următoare.