bombarda statul-major cu telegrame iritante în care cerea insistent chemarea noastră în Anglia. Pentru osteneală, se alegea cu arestul, dar ideea îşi urma drumul şi, în mijlocul verii lui 1943, am plecat în sfârşit din New York târâridu-ne ca melcul şi trecând prin Miami, Brazilia, Dakar şi Marrakech, soseam la Casablanca. L-am lasat pe Renard la Alger, de unde s-a alăturat diviziei 1-a a Franţei Libere. Am întreprins o vânătoare de câteva zile prin oraş, am întâlnit din fericire câtiva vechi camarazi de la Londra, ofiţeri sau secretari la statul-major al aviatiei şi, mulţumită lor, după două săptămâni de aşteptare, am putut să zbor spre Londra cu un ordin de misiune oarecum discutabil, desigur, cât priveşte obiectul lui, dar deplin autentic cât priveşte parafele oficiale şi cel puţin câteva dintre semnături...
Intors la Londra, fără să pierd un minut, graţie unui bacşiş
princiar am fost dus glonţ la statul-major al aviaţiei.
Personalul statului-major nu-i de temut prin nimic altceva decât prin anonimatul său. Foaia de drum semnată „ilizibil" care te expediază la dracu-n praznic e un accident de nereparat. Devenită
ordin de misiune, este executorie „pe loc şi fără zăbavă", în virtutea codului militar. O poţi contesta, e dreptul tău reglementar, dar numai după ce ai început să o pui în aplicare. Iar atunci, cel mai adesea, e mai mare daraua decât ocaua.
Când însă dai ochii cu oamenii în cauză, situaţia se schimbă. De un an încoace, am învăţat cum trebuie să te porţi cu personalul în chestiune : funcţionarul, fie el militar sau civil, e înainte de orice conservator. Clientul îi tulbură totdeauna digestia, sau visarea bovină, cuvintele încrucişate sau tricotatul. E foarte legat de plăcerile astea mărunte, iar tu i le dai totdeauna peste cap. Iar când e deranjat, devine 154
Edgard Thomé – Parasutati in infern
agresiv ; agresiv, dar nu periculos : reacţionează ca un cotei căruia i-ai luat osul pe care-l rodea.
Trebuie să fii politicos, dar neînduplecat, să-i explici limpede ceea ce doreşti, lăsîndu-l să adulmece că reaua lui voinţă îi va aduce negreşit necazuri mai devreme sau mai târziu : poate o nouă afectare ce-l va lipsi de micile lui privilegii, sau poate, şi asta foarte repede, o să
se pomenească cu mutra pocită şi cu biroul vârît în burtă. Nu trebuie să-l laşi să se îndoiască o clipă că, la urma urmei, şi fară el eşti în măsură să obţii ceea ce vrei şi că e în interesul lui să nu facă nazuri şi să te ajute.
Intocmai aşa se petrec lucrurile şi cu comandantul personalului de la statul-major al aviaţiei : ca un cocoş pieptos, domneşte peste o ogradă de păsăret care cotcodăceşte în birou. Il deranjez, se vede cât de colo, şi-l dispreţuiesc, simte asta. N-o să mor eu din câteva zile de arest în plus, dacă într-adevăr mă hotărăsc să-i stîlcesc mutra, miroase asta.
Cum spunea cu un aer mucalit un vechi prieten de-al meu din Ardeni :
„Vezi tu, Edgard, trebuie să fii corect... Eu totdeauna am fost pentru corecţie..." Pedigriul meu îl stinghereşte : statul-major personal al generalului de Gaulle, misiune specială în Franţa, paraşutist, comando...
Năzuros fără motiv la început, devine repede linguşitor şi servil. Poate că încă mai am prieteni puternici la statul-major personal
? Ţine la locul lui, dobitocul.
Obţin afectarea după care am venit : Camberley, care nu-mi place defel, dar unde un batalion de paraşutişti e, pare-se, în formare.
În sfârşit, am să mă pot ocupa de lucruri serioase.
155
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Partea a treia
NOVICIATUL ARMELOR
CLANUL CAlNiLOR CREDINCIOŞI
Camberley nu s-a schimbat : continuă să fie aceeaşi fundătură
sinistră. L-am părăsit pe ploaie, în noiembrie anul trecut şi, în crepusculul de septembrie, tot burniţa mă întampină.
Cum era şi de aşteptat, batalionul de paraşutişti, dacă pe hârtiile de la Londra există fără putinţă de îndoială, aici nu-i decât în stare de schiţă, şi ce schiţă ! Două sute de oameni fără o afectare bine precizată, câtiva ofiţeri, puţini la număr, câtiva subofiţeri, fără mare pricepere.
Nu-i un spectacol prea entuziasmant. Dar trebuie să fim drepţi : nu toţi oamenii ăştia au avut norocul meu. Evadaţi prin Spania, au fost încarceraţi luni în şir în lagărul de la Miranda, pe care eu m-am 156
Edgard Thomé – Parasutati in infern
mulţumit să-l salut în trecere de la o distanţă destul de mare. Măcinaţi de dizenterie şi de umilirea temniţei, abia acum, de câteva săptămâni, încep să trăiască, de când sunt în Anglia.
Mai întâî trebuie să se aclimatizeze, să-şi recapete forţele şi să-şi redobîndească demnitatea. Fizic vorbind, mulţi dintre ei sunt nişte epave, dar nişte epave voluntare pentru trupele aeropurtate.
Inutil să-ţi pierzi răbdarea, trebuie să pui problemele în ordine ; mai întâi, să faci din ei nişte animale în stare bună ; vom vedea, la timpul cuvenit, cum să facem şi oameni. Abia pe urmă va fi momentul să ne înhămăm la treabă adevărată, ca să facem din ei nişte luptători.
Pentru moment, să mănânce pe săturate, să bea cât au chef, să
doarmă ca nişte butuci, e tot ce le cer, si începem încetul cu încetul să
ne ordonăm viaţa...
În cea mai mare parte, ofiţerii sunt locotenenţi sau sublocotenenţi de rezervă, fără prejudecăţi şi fără morgă, care în scurt timp devin excelenţi camarazi.
Cei câtiva ofiţeri de carieră sunt oarecum derutaţi de eficacitatea noastră leneşă şi de disciplina înţelegătoare pe care o instaurăm fără
tam-tam. Oameni simpli şi gradaţi, suntem cu toţii voluntari, şi unor voluntari nu le comanzi aşa cum comanzi unei turme. Oamenii noştri sunt nişte oameni liberi, şi tocmai în această calitate înţelegem să-i respectăm.
A comanda înseamnă întâi de toate a ţine la cineva, a convinge în loc de-a constrânge şi, înainte de orice, a da exemplu cu propria-ţi persoană şi propriu-ţi timp ; să fii primul la adunarea pe care ai fixat-o tu însuşi ; să veghezi la toate amănuntele, în aparenţă neînsemnate, care alcătuiesc viaţa unei trupe fericite ; să îndrepţi nedreptăţile :, să
157
Edgard Thomé – Parasutati in infern
vezi în fiecare om un companion pe care trebuie să-! ajuţi să se regăsească, să se afirme, să capete încredere în sine şi, mai ales, să-l faci capabil să conteze numai şi numai pe el însuşi.