— 1 —

Emile Coué

STĂPÂNIREA DE SINE

– SĂNĂTATEA –

prin autosugestie conştientă

Introducere de D.V. BARNOSCHI

Membru al Societăţii de Psihologie Aplicată din Nancy CULTURA ROMANEASCĂ

Institut de edituri, arte grafice şi confecţii din hârtie BUCUREŞTI – STRADA PITAGORA, 18.

[Anul 1926]

— 2 —

În romaneşte de M. C.

după a 149-a ediţie franceză

cu autorizaţia autorului.

—————————————————

————————————————

Corectură [V1.0]: iulie 2018

————————————————

— 3 —

„Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare”.

— 4 —

„Stăpânirea de Sine” este răspândită în Anglia, America, Franţa şiGermania, în sute de mii de exemplare. Cele mai principale oraşe dinlume au Institute Coué, ridicate la rang de institute filantropice. La noiînsă couéismul este atât de puţin cunoscut, încât abia după multă

propagandă prin reviste şi ziare şi după aproape un an de zadarnicedemersuri, am reuşit să găsesc un editor.

„Cultura Românească”, va fi răsplătită prin mulţumirea miilor desuferinzi ce-şi vor găsi vindecarea în această broşură.

D. V. B.

— 5 —

PREFAŢĂ LA A DOUA EDIŢIE

Vânzarea câtorva mii de exemplare în câteva luni dovedeşte că şi la noi materialismul nu mai satisface nici judecata, nici aspiraţiile omului.

Credinţa că sufletul este altceva decât materia, sau cel puţin că în noi mai este ceva care nu cade sub niciuna din legile cunoscute ale materiei, este o credinţă ce pune tot mai mult stăpânire pe judecata noastră şi determină tot mai mult filosofia vieţii noastre.

Şi apoi, omul învaţă să lege din ce în ce mai bine fenomenele şi ideile ce se prezintă disparat, adică devine tot mai inteligent.

Pe de altă parte, pricepem tot mai adânc lucruri pe care le credeam în totul şi definitiv ştiute. Adică revizuim limita ideilor admise.

Aşa fiind, broşura aceasta nu se putea să nu aibă succes, câtă

vreme sunt mulţi, tot mai mulţi acei care îşi pun întrebări ca acestea: De ce munca făcută cu plăcere este mai puţin obositoare, decât aceeaşi lucrare făcută cu dezgust? Este oare în om o putere ce dă

variabilitate rezistenţei materiei?

Şi desigur, nu este nimeni care să fi citit broşura şi să nu fi găsit în ea un caz de suferinţă fizică sau morală asemănător vreunei experienţe personale, şi să nu fi întrezărit şi pentru el, posibilitatea ameliorării prin încredere şi optimism.

Iar acel care măcar în glumă a spus seara şi dimineaţa formula autosugestiei generale, a trebuit să constate cel puţin folosul de a se fi culcat şi de a se fi sculat glumind, şi cu gând optimist, în locul obsesiei vreunei griji cu care adormea şi se trezea zilnic.

De aici, pe nesimţite, naşte o mângâietoare speranţă în puterea de înviorare a gândului bun şi totodată oarecare încredere în metoda alcătuită şi propovăduită de Coué.

Acest pas făcut, succesul „metodei” este asigurat, deoarece scepticismul odată zdruncinat se împrăştie ca fumul.

Dar couéismul a obţinut o preţioasă consacrare şi în ştiinţa oficială românească. Numele Coué şi forma sa de autosugestie generală, împodobesc pereţii sălilor Spitalului Central de boli nervoase din Bucureşti. Iar Directorul acestei admirabile instituţii, savantul profesor dr. Obreja m-a autorizat să scriu aici, că socoteşte de o mare valoare terapeutică utilizarea formulei Coué, deoarece se întemeiază

pe doctrina ilustrului Bernheim pe care eminentul psihiatru o aprobă

— 6 —

în totul. Sugestia, spune cu modestie marele nostru clinician, ne ajută mult în vindecarea bolnavilor şi adeseori ea singură îi vindecă.

D. V. B.

— 7 —

INTRODUCERE1

„Omul este ceea ce gândeşte”

(Pascal, după Psalmistul David).

Gândind într-un anumit fel, aşa cum arată Coué, omul poate să-şi păstreze sănătatea ameninţată sau să o redobândească, complet mai întotdeauna, dar fără excepţie să şi-o îmbunătăţească măcar; poate să-şi mărească considerabil spiritul de iniţiativă; poate să se vindece de obsesii primejdioase, să reziste probabil chiar unui raptus anxietas; poate să-şi dezvolte încrederea în sine; poate scăpa chiar de acel îngrozitor cancer al personalităţii, timiditatea: poate să dea puterii sale de muncă proporţii pe care nici nu le-a visat vreodată; din trist poate deveni vesel; din descurajat, plin de speranţe; din leneş, harnic; din mediocru, capabil; din nenorocit, fericit… din fată, băiat! Întrerupe desigur, cu cochetăria scepticismului, raţionalistul atotştiutor; adăugând încă, în ironie: şi toate aceste minuni le poate omul, numai repetând seara şi dimineaţa: „din zi în zi sunt tot mai bine şi din toate punctele de vedere”. Adevărat descântec!…

Farmece!…