un ofiţer bun.

Primele minute din timpul primei noastre intîiniri se desfăşoară

într-o rezervă politicoasă, căci mi-a ajuns la urechi din diverse surse că

îşi propusese să-l „strunească pe tânărul Thome". E un punct ce trebuie clarificat de urgenţă şi-l întreb fără ocolişuri :

― Vreţi să mă struniţi, pe cât se pare. Şi pentru ce ?

175

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Sicaud rămâne uluit, dar ne plăcem unul pe altul. Rîde şi ne explicăm : cele spuse mie de bunii şi drăguţii mei camarazi nu sunt cuvintele lui. A precizat numai că nu se va lăsa tratat aşa cum am procedat cu Moreau. La asta n-am nici o obiecţie : întâi de toate că el nu e Moreau, şi-apoi nu există nici un motiv a priori ca noi doi să nu ne înţelegem. E loial el însuşi şi poate conta pe propria mea loialitate.

Va avea în mine un secund fără probleme.

Îi cer numai de la bun început să stabilească raporturile noastre cu o mare precizie. El comandă compania, e căpitan, iar eu sunt locotenent. E în firea lucrurilor ca eu să-i dau ascultare, şi sunt foarte hotărât s-o fac. Dar nu asculţi aşa cum trebuie de cineva decât dacă ai încredere în el, aşa că asta e treaba lui, să nu-mi dezamăgească

încrederea pe care cu bună-credinţă şi fără nici o limită i-o acord încă

de pe acum. O ultimă precizare : înţeleg să fiu stăpân în propria mea dugheană şi să conduc troop-a cum voi socoti de cuviinţă.

Am făcut târgul. Pierre Sicaud îmi va lăsa într-adevăr, totdeauna o libertate totală şi vom străbate toţi anii războiului împreună, fără să avem vreodată nici o discuţie. Am pecetluit în ziua aceea o prietenie care ţine şi astăzi.

O dată pusă la punct problema asta, mă ocup de sublocotenenţii mei. Nu-i cunosc deloc. Gilles Anspach are vârsta mea ; ceilalţi doi, Gourko şi Puydupin, sunt cu câtiva ani mai mare decât mine.

Le expun în câteva cuvinte cum cred că trebuie să fie raporturile dintre noi : amândoi au fost brevetaţi de curind la Ringway şi n-au nici o idee precisă despre rolul comandourilor paraşutiste ; eu însă am, şi încă foarte precisă. Mă voi ocupa personal de antrenamentul celor din troop. Lor nu le rămane decât să se instruiască în acelaşi timp cu 176

Edgard Thomé – Parasutati in infern

oamenii lor. Cu timpul, sper să învăţăm sa ne cunoaştem şi să ne stimăm. Întîmplarea a făcut să ne îmbarcăm pe acelaşi vapor, dar e foarte limpede că un vas nu poate avea decât un singur comandant.

Nu ştiu ce cred ei despre mine, dar eu încă nu cred nimic despre ei ; vom vedea la lucru dacă ne putem înţelege.

— În ceea ce mă priveşte, le spun, sunt foarte hotărât sa ne înţelegem. Vom face bilanţul peste câteva săptămani. Asta-i tot pentru astăzi. Duceţi-vă şi ocupaţi-vă fiecare de stick-ul vostru. Mâine dimineaţă la ora şase înlîlnire pentru-şedinţa de educaţie fizică ; pe urmă duş si micul dejun. La ora zece, am să vă văd împreună cu oamenii voştri, ca să facem cunoştinţă... ori, măcar să începem să

facem cunoştinţă.

„Centuria" mea e imaginea fidelă a companiei, a carei jumătate o constituie. Fidelă ? Nu tocmai : dintre toţi eu i-am moştenit pe cei mai tineri, şi asta numai datorită intîmplării, dar faptul îmi convine de minune. E mult mai uşor să-l înveţi trucuri noi pe un mânz decât să

dezveţi un cal bătrân de năravurile lui rele. Cu cât ştiu mai puţin, cu atât mai bine, raporturile noastre se vor simplifica în. aceeaşi măsură.

Ne cercetăm în timp ce ei se instalează în sala de instrucţie. Îmi închipui exact cam ce trebuie să gândească despre mine : „ Ăsta-i noul îmblânzitor ?... Pe semne că zâmbeşte doar în zilele de sărbătoare. Se spune că-i rău ca un dulău... A fost în misiune în Franţa... Şi-a căzut în cap... Eşti nebun, e de vârsta noastră !... Se spune că-i prost ca noaptea... Se spune că-i un tip şic..."

Îi cercetez cu de-amănuntul ca să-i pot recunoaşte, mi-am petrecut ziua de ieri cercetîndu-le antecedentele, si privindu-le fotografiile.

177

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Sunt printre ei şi nişte fenomene : Philippe Dubosc, cincisprezece ani, dar care se jură că are optsprezece, familie normandă de forestieri înstăriţi, greutate mijlocie si nişte ochi albaştri de-o falsă candoare sub chica lui creaţă de tăuraş. Şi-a părăsit familia lăsând o scrisoare de scuze pentru giuvaerurile „împrumutate" de la mama lui, în chip de parale.

Louis Bellon, optsprezece ani şi el, de vreme ce e vârsta legală

ce-ţi îngăduie să te angajezi. Numai că în urmă cu un an nu avea decât cincisprezece, şi-şi termina „prima" clasă la liceul din Sfax !

Pantalacci, un corsican bâlbâit cu accent din Bastia, pieptul scobit şi înfăţişarea de clovn trist. Are douăzeci de ani şi pare de treizeci; faţă de cei cu care e în cameră, susţine teorii antimilitariste.

Totdeauna am să mă minunez cum se poate ţine pe picioare fără să

aibă nevoie de cirje ; în luptele corp la corp, se va dovedi încă şi mai uimitor, doborând SS-iştii cu aerul că-şi cere scuze şi la fel de calm de parcă ar fi la standul de tir : „Dddomnule locoten...nnent.., m... m... m-ar fi secerr...rat, ticălosul, ddd-ar fi fost mai iu...iu....iute !"

Îl recunosc în trecere pe Uranga, un pescar din Saint-Jean-de-Luz, jucător de pelotă şi microbist de rugbi. S-a aşezat în ultimul rând, ca un elev prost, dar foarte cuminte, lingă Domingo, complicele lui de toate zilele. Au crăpat de foame împreună în carcerele spaniole ; Domingo mai ales, magnific luptător la categorie mijlocie mi s-a spus, şi campion al Franţei militare.

Hîrşîitul picioarelor se potoleşte, şuşotelile au încetat. Putem începe.

— Bun !... Sunt convins că v-aţi interesat despre mine la plantoanele birourilor şi la Radio-bucătărie. Cum n-am intenţia să vă

178

Edgard Thomé – Parasutati in infern

povestesc viaţa mea, înseamnă că mă cunoaşteţi la fel de prost pe cât vă cunosc şi eu. Pentru moment n-are nici o importanţă, avem o veşnicie în faţa noastră.

Meseria mea e să vă învăţ cum să vă bateţi şi, în domeniul ăsta, vă promit că o să vă învăţ tot ce ştiu şi eu. O să iasă untul din voi, aşa cum a ieşit şi din mine. O să simţiţi că vă daţi sufletul, aşa cum mi s-a întâmplat si mie, iar în unele zile o să regretaţi că n-aţi ales intendenţa sau trenurile militare. N-are-a face, o să vă obişnuiţi. Tot ce vă cer e să

faceţi exact ce-o să fac şi eu. O să săriţi cu paraşuta după ce-o să sar eu, o să treceţi pe-acolo pe unde o să trec şi eu. O să faceţi în toate şi totdeauna exact ca şi mine... Şi chiar mai bine, dacă va fi cu putinţă.

Anul '44 începe. Nu trebuie să fii ghicitor ca să ştii ca, înainte de-a se sfârşi, ne vom bate în Franţa. Îmi trebuie şase luni ca să fac din voi nişte paraşutişti cum scrie la carte. Şase luni zi şi... noapte.

Nu vreau să comand nici ucigaşi, nici amatori. Vreau sa conduc la luptă în Franţa nişte soldaţi fără cusur. De va fi cu putinţă, nişte cavaleri sau, şi mai bine, nişte seniori. Calităţile astea există în voi în stare latentă, chiar dacă voi n-o ştiţi. Aţi ales să vă bateţi în loc să staţi resemnaţi, şi tocmai asta-i trăsătura esenţială prin care un senior se deosebeşte de un sclav.

Nu citesc nici un fel de mirare pe tinerele chipuri din faţa mea.

Concepţiile mele despre război sunt întocmai aceleaşi ca şi ale băieţilor pe care-i voi comanda.

— Şi încă ceva : noi nu vom avea închisoare. Ori respectaţi regulile jocului, ori plecaţi. După cum nici nu voi trece în revistă

echipamentul : armele voastre sunt uneltele de care vă veţi sluji, iar un luptător bun n-are nevoie ca un altul să se ocupe de întreţinerea 179

Edgard Thomé – Parasutati in infern

uneltelor lui.

Dacă din întâmplare hotărârile mele vi se vor părea uneori nedrepte sau arbitrare, dacă vă veţi socoti jigniţi sau maltrataţi, vă

poftesc să mi-o spuneţi pe loc. Iar dacă nu izbutesc să vă conving de contrariul şi vă mistuie o sete de nestins să-mi pociţi mutra, vă stau la dispoziţie. Am încercat şi eu adesea asemenea sentimente... nu trebuie să ţi le înăbuşi. Intrebări ? Nimic ? Perfect. Sunteţi la dispoziţia şefilor stick-urilor. Camerele voastre put ca niste cocine. Aveţi ziua de azi la dispoziţie să faceţi ordine şi curăţenie. Pantalacci, ai părul tuns aşa cum purtau artiştii înainte de celălalt război, să-i spui frizerului si ţi-l scurteze binişor, îţi schimbi şi cămaşa şi, cu ocazia asta, faci şi un duş, apoi îţi schimbi şi şosetele.