— Dezolat că vă deranjez domnule : locotenent Thome, Regimentul 2 vânători Paraşutişti.

— Cum ?... Eşti francez !... Imposibil... imposibil !

— Ba da. Şi-aş dori să stau de vorbă cu amiralul de Boisangers.

— Eu sunt !

— Vă prezint respectele mele, domnule amiral.

— Dar... dar... eşti cu-adevărat ofiţer francez ?

— Aşa cred, domnule amiral. Am aterizat în noaptea asta şi un fermier m-a adus până aici.

Bătrânul domn vine spre mine şi mă cuprinde pe după umeri. .

— Un ofiţer francez... în sfârşit ! Ah, drăguţule... dumneata nu poţi înţelege...

Ne zâmbim. . .

— Îmi pare rău că v-am sculat la ora asta şi vă rog să mă iertaţi, dar n-aveam încotro.

— Slujnica te-a luat drept neamţ ! Uniformele astea de camuflaj cam seamănă intre ele. Şi eu am făcut aceeaşi greşeală.

— Nimic grav, domnule, amiral, eu sunt de vină. Dacă aş fi avut cască, aţi fi văzut că nu-i germană, dar nu suport casca.

— Un ofiţer francez... Un ofiţer francez... Un paraşutist ! Nu mai credeam că apuc să vă văd. Ia loc, locotenente, o să luăm micul dejun împreună. O să-mi povesteşti...

― Cu dragă inimă, domnule amiral, dar, dacă nu cumva abuzez de ospitalitatea dumneavoastră, aş vrea ca mai întii să mă rad. Câtă

vreme nu sunt ras, n-am mintea limpede. Cel puţin aşa mi se pare mie.

E ca prima ţigară de dimineaţă, pentru unii.

212

Edgard Thomé – Parasutati in infern

Slujnica cea bătrână s-a ivit iar. Neîncrezătoare, îmi pipăie vesta de paraşutist. Îi întind carabina.

— Vreţi să fiţi bună s-o puneţi într-un colţ ? Nu vă fie teamă, nu-i încărcată.

Îmi desprind cele două grenade de la centiron şi le aşez cu sfinţenie pe o măsuţă, lângă binoclu.

― Nu vă deranjaţi pentru mine, un lighean cu apă rece e deajuns.

Bătrâna o ia înaintea mea spre baie, ducând un cofer cu apă

caldă.

Uimitor cum te secătuieşte o aterizare pe timp de noapte...

Spălat, ras, înviorat, sunt gata să încep o nouă zi. Inainte, mă aflam în timpul nopţii de ieri :

— Ia loc, locotenente, vom dejuna numaidecât .

Cafeaua cu lapte abureşte în ceşti, pâinea albă şi bucata de unt auriu luminează masa de stejar, soarele străluceşte în vasele de aramă

de pe bufet : un Vermeer în Bretania ! Totul e atât de liniştit şi de senin încât, pentru o clipă, îmi vine greu să cred că mă aflu aici ca să iau parte la război.

― E foarte simplu, domnule amiral, oamenii mei sunt ascunşi la doi kilometri de aici. Unul are un picior rupt...

— Va fi îngrijit aici, una din fiicele mele e infirmieră.

— Mulţumesc. Mai poate aştepta un pic, i s-a făcut o injecţie cu morfină şi i s-au pus atele. Misiunea noastră e să le facem viaţa imposibilă nemţilor, dar n-am nici un fel de informaţii cu privire la dispozitivele lor locale. Dumneavoastră ştiţi câte ceva ? Se află pe-aici oameni din Rezistenţă, fie organizaţi, fie nu ? Care sunt în genere 213

Edgard Thomé – Parasutati in infern

sentimentele civililor faţă de ocupanţi : teamă, indiferenţă, ostilitate ?

Gazda mea pare sincer şocată :

— Ostilitate, evident... Suntem doar în Breiania ! Îi cunosc pe câtiva responsabili ai Rezistenţei locale. Vrei să te întîlneşti aici cu ei ?

— Dacă-i posibil, da.

— Am să le dau de veste.

În timp ce mâncăm în doi, îi povestesc amiralului despre traiul nostru în Anglia, despre antrenamentele noastre, despre calitatea oamenilor şi genul de luptă pentru care i-am format. Pentru el, asta înseamnă revelaţia unui univers străin : căci n-a cunoscut nimic asemănător în marină.

Incă nu e ora opt când slujnica îi lasă să intre pe cei doi şefi ai Rezistenţei.

Cel mai tînăr are fizionomia unui om cumsecade. Robust, cu ochii vioi, are un zâmbet plăcut şi cinstii pe o faţă mare şi deschisă.

Celălalt are o gură de om îndărătnic, fruntea joasă şi o expresie rea.

Simt că n-am să pot tine la el... De altfel, lucrurile se limpezesc numai decât : mă atacă fără menajamente :

― Sunt căpitanul FTPF 59 pe canton. Am fost înştiinţaţi de sosirea voastră de-o săptămână de către statul-major al generalului Koenig. Unde sunt armele pe care ni le-aţi adus ? Eu sunt căpitan, iar dumneata locotenent, vei fi aşadar subordonatul meu.

Caraghiosul ăsta e de-a dreptul nerod ! Mă fac că n-am auzit cele spuse de el şi-l întreb pe amiral ce înseamnă FTPF. Am început să-mi îndes metodic pipa, pentru că simt cum creşte mânia în mine... şi n-ar fi nici diplomatic, nici curtenitor să transform în cîmp de bătaie 59 Franc-Tireurs et Partisans Français. (N.t.) 214

Edgard Thomé – Parasutati in infern

bucătăria de la Boisangers.

Celălalt n-a înţeles.

— Cum aşa ! Asta zice că e ofiţer francez şi nici măcar nu ştie ce înseamnă Franc-Tirori şi Partizani francezi !