Daoulas, oraşul Plougastel e ocupat pe cât se spune de un regiment de SS-işti motorizaţi. Drumul între Plougastel şi Daoulas e supravegheat de un post de control deservit de şapte ori opt infanterişti. La est, spre Châteaulin, la cinci sute de metri de Daoulas, se află un transformator, avînd la temelie un post telefonic îngropat, pe unde trec toate firele din regiune. Punctul de control aici, iar transformatorul aici, pe plan.
2) MISIUNEA. Să izolăm pentru moment Daoulas, controlînd punctul rutier şi distrugând legăturile telefonice... şi transformatorul, cu ocazia asta. Nu se ştie niciodată... Fără curent, comunicatele radio vor fi mai greu de stabilit. Toate astea ca să ne permită sa luăm Kommandatura, să punem mana pe armele ce le are şi să-i înarmăm pe cei din Rezistenţă.
3) DIRECŢIA. Obiectivele noastre se află la sud. În linii mari şi, practic, pe drumul care trece prin Daoulas de la est spre vest.
4) PUNCTUL DE ATINS. Trei, evident : punctul de control transformatorul şi Kommandatura.
5) FORMAŢIA. Doi oameni, Klein şi Garrros, ca să neutralizeze punctul de contro1. Clement va distruge transformatorul şi centrala telefonică cu două încărcături de plastic. Restul stick-ului va fi condus de mine pentru atacul Kommandaturei. Vom ataca clădirea prin partea dinspre nord, unde sunt opt ferestre şi o intrare cu peron. Voi ucide santinela şi mă voi năpusti imediat asupra clădirii. Sabatier, Bellon, Paulus şi Brund mă vor urma în aceeaşi clipă. Sabatier va avea în grijă
fereastra dinspre vest, marcată pe plan cu numărul 1. Numărul 2, mergand spre est, e pentru Bellon şi mine. Corespunde postului de gardă şi cere o atenţie specială. Numărul 3 pentru Paulus şi numărul 4
pentru Bruand. Două grenade în fiecare fereastră şi, dacă aveţi timp, o 225
Edgard Thomé – Parasutati in infern
încărcătură Gammon. Briguet se va adăposti îndărătul cedrilor, cu puşca mitralieră, şi va acoperi peronul şi uşa de la intrare ca să
interzică orice... ieşire. În acelaşi timp, Le Nabour îşi va arunca grenadele prin fereastra vest numărul 1 de la etaj. Eu mă voi ocupa de numărul 2, Guichard de numărul 3 şi Pantalacci de numărul 4. După
ce aruncăm grenadele, Sabatier, Paulus şi Bruand vor da ocol clădirii împreună cu mine, ca să atacăm dinspre sud. Le Nabour, Guichard şi Pantalacci se vor culca la baza ferestrelor, de-o parte şi de alta a peronului. Vor ţine sub foc portalul parcului cu carabinele lor, în cazul când ar veni întăriri din afară. Puţin probabil pentru că, din câte ştiu, nu există alte trupe în Daoulas... Dar nu se ştie niciodată, vreun detaşament neprevăzut aflat în trecere prin târg ar putea încerca să
intervină.
6) SPRIJINUL. De reţinut : prietenii noştri cei mai apropiaţi se află la trei sute de kilometri. Poate la două sute optzeci, dacă au rulat ceva-mai repede de când mi-am început eu cuvântarea.
7) ITINERARIUL. Vă voi conduce mai întâi acasă la amiralul de Boisangers, unde două călăuze îi vor lua pe Klein, Garros şi Clement ca să-i ducă la obiectivele lor. Restul stick-ului mă va urma la Kommandatura : de la casa amiralului, opt sute de metri, drept spre vest ne duc în desişul care domina calea ferată. De acolo, traversăm calea ferată, urmând apoi pe cinci sute de metri un unghi de mers de două sute douăzeci de grade. Asta ne duce la marginea unui drum care traversează burgul la o distanţă de două sute de metri de Kommandatura într-un viraj invizibil atât nemţilor de la punctul de control, cât şi santinelei de la intrarea în parc. Vom trece drumul doi câte doi, dintr-un singur salt, şi ne vom ascunde în şanţul din faţă.
226
Edgard Thomé – Parasutati in infern
8) MOMENTUL PLECĂRII. Vom pleca de la fermă la ora patru, ca să fim la întâlnirea cu ghizii la ora cinci. Fiecare va trebui să fie lingă
obiectivul lui la ora cinci şi cincizeci. Ora H: 18h 05 ! Clemént, dumneata o să dai semnalul de atac, aruncând în aer transformatorul.
Reglează-ţi bine grenadele: vor trebui să pârâie exact la 18h şi 05 !
9) ITINERARIUL DE REPLIERE. Dacă totul merge bine, vă
recuperez pe toţi şi vă duc Dumnezeu ştie unde. Dacă totul merge rău, ştiţi ce să faceţi: la semnalul meu, stick-ul explodează, iar voi ţâşniţi doi câte doi spre prima înlâlnire prevăzută. Nu s-a schimbat de ieri.
Dacă mi se intâmplă ceva, sergentul Klein preia comanda şi vă
descurcaţi ca să ajungeţi fie la locotenentul Anspach, fie la căpitanul Sicaud.
10) MIJLOACE. Ca armament: puşca mitralieră, armele individuale, şase grenade cadrilate şi două Gammon fiecare.
― Cred că asta-i tot. Dacă am uitat ceva ori dacă un punct nu vi se pare clar, acum e momentul s-o spuneţi... Intrebări ? Bine ! E 14hl5.
Potriviţi-vă ceasurile. Plecăm de-aici la ora 16 fix. Duceţi-vă să vă
odihniţi un pic şi fiţi liniştiţi: aţi fost antrenaţi exact pentru acest fel de atacuri fulger.
Nemţii, pe care i-am observat în dimineaţa asta timp de două
ore, nici măcar nu ne bănuie existenţa. La 18h05, vor fi la masă, sau pe cale să se aşeze la masă, departe de armele lor şi deloc pregătiţi pentru ceea ce-i aşteaptă.
Totul trebuie să se termine în zece minute !
Dacă mai aveţi când în timpul operaţiei, azvârliţi câteva explozibile Gammon spre hangare şi spre vehicule. Zgomotul lor dă
exact impresia unui tir de mortier, şi n-o să le pice bine tipilor din casă.
227
Edgard Thomé – Parasutati in infern
Cât ţine atacul, răcniţi din răsputeri: friţii nu trebuie să realizeze că suntem puţini la număr. OK ! Eu unul vreau să trag un pui de somn... Faceţi şi voi la fel... Vă promit că totul o să meargă bine...
În timp ce băieţii se împrăştie, mă gândesc la o zicală din evul mediu, care mi-a plăcut totdeauna: „La oameni viteji, spadă scurtă".
ATACUL
La ora cinci, cele două călăuze sunt prezente la întâlnire. La ora şase eu stau culcat în şanţul care merge de-a lungul zidului de la Kommandatura.
Când am traversat calea ferată, am trecut chiar pe lingă botul locomotivei unui tren încărcat cu trupe, care mergea, practic, la pas.
Ispita a fost mare să anulez toate ordinele anterioare şi să comand un masacru, dar mi-am amintit la timp proverbul care spune să nu fugi după doi iepuri deodată.
Tot ce pot nădăjdui acum e ca trenul să fi luat viteză şi să se îndrepte spre Brest, încât ocupanţii lui să nu pe pice în spate în următoarele minute.
Cei opt băieţi ai mei, lungiţi şi ei în spatele meu, se fac una cu pământul printre mărăcini şi buruieni înalte.
Santinela se plimbă pe dinaintea portalului. Când face stânga-împrejur, îi văd de fiecare dată cizmele la un metru în, faţa mea.
Tremur puţin: încordare, teamă, oboseala ?
Va trebui să mă reped la tipul ăsta când o face întoarcerea, să
apuc, cu stângă partea de sus a căştii şi să-i îndes din toate puterile casca pe ceafă, ceea ce, după părerea specialiştilor, îi va rupe cu siguranţă vertebrele, apoi să-i împlânt pumnalul în gâtlej ori în scobitura şalelor...
228
Edgard Thomé – Parasutati in infern
La antrenament, când lucram pe manechine, era uşor..." După
cum uşor era şi... În timpul manevrelor, să simulezi toate astea pe santinele engleze !
