Activitatea aeriană s-a triplat, noi, care ocupăm lojile din faţa, ne putem da seama. Ziua în care vom sări cu paraşuta in Franţa, nu-i departe, ne spunem noi. Suntem gata: nici surescitaţi, nici temători, un pic îngrijoraţi numai, cum e şi firesc; o îngrijorare îndreptăţită, o îngrijorare de oameni serioşi care nu se lasă orbiţi de realitate şi ştiu prea bine că ceea ce vor avea de făcut e treabă chibzuită, iar nu o petrecere câmpenească.
Am ales deliberat să facem ceea ce ni se va pretinde să facem, ne-am pregătit pentru asta cat mai bine, nu mai avem nimic altceva de făcut decât să aşteptăm.
Anunţarea debarcării nu ne surprinde. Suntem doar miraţi că
nu ne-au chemat pe noi cei dintîi. Câteva mici grupe din regimentul al doilea au sărit în Bretania în noaptea de 5 spre 6 iunie, regimentul meu se află tot în Scoţia, pe când prima divizie aeropurtată stă în expectativă.
Când am căpătat certitudinea că nu va interveni in Franţa, cer, aşa cum rămăsese stabilit, să fim alipiţi regimentului nostru care, pe la finele lui iunie, se pregăteşte să plece din Scoţia spre tabăra secretă de la Fairford, în sud-estul Angliei.
Viata într-o tabără "secretă e, moralmente vorbind, epuizantă : aflu că regimentul al doilea este în întregime în Franţa, iar camarazii mei înrolaţi în rândurile lui au şi murit. Atâţia prieteni dragi pe care nu-i voi mai vedea....
Regimentul al treilea este ţinut în rezervă. În rezerva cui, Doamne iartă-mă ? Suntem izolaţi, de lume, stăm în corturi într-o 56 Joc de cuvinte in franceza: Bonne chase et bonne chance.
190
Edgard Thomé – Parasutati in infern
tabără, fără să primim scrisori, fără permisii, fără să facem nici unul din aceste exerciţii istovitoare şi indispensabile unei trupe care trebuie menţinută în formă. E cazul să fac ceva cu oamenii, să-i abat de la gândurile negre ce-i muncesc, să-i aţîţ degeaba, numai ca să-i ţin treji.
Pentru un ofiţer, e încercarea cea mai demoralizantă din câte se află.
În Franţa oamenii noştri se bat, iar noi nu ne aflăm printre ei, cei mai buni prieteni ai mei şi-au pierdut viaţa, iar noi stăm aici degeaba, fără rost. Le ce bun atunci toate lunile astea de antrenament inuman ?
Cum să le menţin moralul băieţilor, când şi eu gândesc la fel ca ei, iar lipsa de acţiune mă exasperează ?
Nepricepuţii ăia de la statul-major o să ne mai ţină încă multă
vreme la linia de pornire ? Nu mai avem nici o tragere de inimă să ne jucăm de-a războiul, când războiul cel adevărat s-a şi dezlănţuit la noi acasă. Machisar-zii sunt ucişi, în timp ce cunoştinţele noastre le-ar fi salvat viaţa. Convoaie germane se îndreaptă probabil spre Normandia, pe când dacă noi am fi fost acolo, la faţa locului, n-ar fi trecut.
Cu fiecare nouă încercare crezi că ai ajuns la limita silei şi a incoerenţei, pe când fiece experienţă ulterioară iţi demonstrează cat de naiv de optimist ai putut fi : Hope for the best, expect the worst, încă un proverb englezesc cât se poate de impregnat de realism lucid : speră ca totul va fi cât mai bine, dar aşteaptă-te la ce-i mai rău.
Ce-i mai rău, pentru clipa de faţă, e că ne aflăm aici, închişi, legaţi de mâini şi de picioare, neputincioşi, supuşi arbitrariului anonim al birocraţilor celor dispreţuiţi. „Ei" ar trebuie să ştie însă
foarte bine că nu poţi ţine în inactivitate la nesfârşit nişte tineri pe care i-ai supraantrenat. Mai bine ne-ar fi trimis la indiferent ce battle-school, invocând orice pretext, ca măcar să avem ce face, ca să ne împiedice să
191
Edgard Thomé – Parasutati in infern
gândim, în loc să ne lase să zăcem în lenea asta deprimantă.
Uşor lucru ca, în tihna confortabilă a unui birou, să jonglezi cu nişte matricole, să înfigi steguleţe pe o hartă şi să aduni procentajul pierderilor. Oare nici unul din puii ăştia de lele n-a călărit un cal nărăvaş, nu şi-a asumat comanda unor soldaţi tineri, supraantrenaţi şi nerăbdători ?
După ce un an de zile ai pregătit un cal pentru un concurs hipic, îl ţii pe urmă închis, săptămâni la rând, într-un grajd ? Ar fi un nonsens, o absurditate. Şi tocmai asta-i situaţia-n care ne aflăm noi.
După cum nu laşi nici taurul gata de luptă la un loc cu ceilalţi, în ultimele zile dinaintea coridei : şi-ar pierde repede şi muşchii, şi agresivitatea.
Psihologi de trei parale, va veni oare ziua în care să inţelegeţi ca psihologia nu se învaţă din cărţi, că sufletul nu se poate pune în ecuaţii
? Veţi avea vreodată destulă umilinţă şi bun simţ ca să recunoaşteţi că
nici noi nu suntem altceva decât nişte animale abia superioare şi atât de uşor de dezorientat, încât ceea ce e bun pentru cal şi pentru taur, poate a fortiori să nu fie rău nici pentru om ?
— Ei îşi bat joc de noi, domnule locotenent !
— Nu ştiu dacă ei îşi bat joc de noi, dar voi, voi începeţi să mă
obosiţi cu văicărelile voastre de babe. Incepînd de mâine dimineaţă o să aveţi două ore de educaţie fizică în loc de una, tir în restul dimineţii, şi trei ore de tactică după-amiaza. Şi încă vă mai rămâne destul timp liber ca să vă prăjiţi la soare, să citiţi romane şi să faceţi pe stâlpii de cafenea.
Şi, fiţi liniştiţi, n-o să se sfârşească războiul fără voi : Sunt şi aşa destule nume de grăbiţi să fie înscrise cu litere aurite pe monumentele 192
Edgard Thomé – Parasutati in infern
ridicate în cinstea morţilor.
M-am decis să merg încă şi mai departe :
― Şi-apoi, nu sunt chiar aşa de sigur c-o să fiţi în stare să vă
bateţi... Dacă într-o tabără, adică departe de orice pericol, nu sunteţi în stare să suportaţi inactivitatea, cum o s-o suportaţi când vom fi la război ? Inconjuraţi de inamici porniţi în căutarea voastră, o să răcniţi în gura mare, ca aici, că viaţa-i o tîmpenie şi că vă pare rău că vă aflaţi unde vă aflaţi ? V-aţi pierdut răbdarea ca nişte şcolari în ajunul vacanţei mari. Iar atunci când ne vom afla de partea cealaltă, vom fi în plin război. Războiul e o meserie şi un lucru serios. Smintiţii şi vorbăreţii nu ies teferi din el. E o partidă de şah în care moartea pedepseşte greşelile, nu o distracţie.
Şi dintr-o dată mă hotărăsc să-i învăţ pe băieţi să se poarte cu sânge rece. Am neglijat un aspect important al educaţiei lor : ştiu să
arunce destul de bine grenadele, dar ca nişte amatori ; trebuie să înveţe să procedeze ca nişte specialişti.
Utilizarea grenadelor e o excelentă şcoală de self-control; există
două tehnici, cea a muncitorului mijlociu şi cea a bunului meşteşugar.
