Îl deschid.
În el nu sînt bancnote. Plicul conţine într-adevăr o scrisoare scrisă cu acelaşi scris aplecat, egal şi ascuţit ca pe plic.
Foi multe. Nici un titlu, nici o iscălitură.
Acum pot să citesc aceste litere cu mai puţin efort.
Chiar de la prima frază, persoana cu care am de-a face se trădează fără jena:
„Observ că încă n-aţi renunţat la eforturile de a mă
descoperi..."
Nu pot să-mi împiedic un suspin adînc. Aşadar, H.F. e zgornit din vizuina lui.
10
Nu-l cunosc. Totuşi am impresia că din rîndurile scrisorii rînjeşte la mine. Citesc mai departe:
„E o naivitate. Nu vă supraevaluaţi succesele! Dacă
îndrăzniţi să mă provocaţi într-adevăr la un duel pe viaţă
şi pe moarte, s-a sfîrşit cu dumneavoastră. Ar trebui să
ştiţi că inteligenţele nu se adună ca alte obiecte. Unsingur cap poate să depăşească alte mii; aceste mii pot fiînghiţite de o singură concepţie, de aceeaşi putere, faptelepe care le veţi trăi în curînd vă vor convinge.
Eu nu mă consider un membru al turmei umane.
Experienţa mea de viaţă nu mi-o permite. Şi asta enenorocirea dumneavoastră, nu a mea..."
Ridic privirea de pe scrisoare. Nu ştiu dacă a început efectul drogului sau dacă mă trezeşte agresivitatea scrisorii. Mă scol de la masă. Este efectul medicamentului. Simt o degajare în muşchi. Nu mai am pasul greu. În cap parcă au început să-mi scapere scîntei.
Trebuie să-l interoghez pe comandantul de miliţie.
Uşa se deschide înainte de a ajunge eu la el.
Iată-i pe cei doi ofiţeri cărora le-am încredinţat cele patruzeci şi opt de chei.
— Am
îndeplinit
misiunea,
tovarăşe
căpitan!
raportează unul dintre ei.
Aşa că deocamdată trebuie să amîn puţin interogarea comandantului de miliţie.
Ofiţerul deschide o servietă mare şi răstoarnă din ea o mulţime de plicuri, în majoritate la fel cu cele găsite de mine în cele două căsuţe post-restant. Al doilea ofiţer îmi întinde o listă.
— Din cincizeci de căsuţe – mă informează el – s-au confiscat în total patru milioane şapte sute de bancnote C-L. Cincisprezece căsuţe erau pe numele lui Josef
Ţrojan, cincisprezece pe numele soţiei sale Maria Trojanova, cincisprezece pe numele Roman Halik şi cinci pe numele Jitka Serakova.
Ancheta s-a soldat cu un rezultat pozitiv la cincisprezece dintre oficiile poştale. La zece dintre ele au fost închiriate cîte trei căsuţe, la cinci cîte patru, însă
numai pe-numele persoanelor care astăzi nu mai sînt în viaţă. Toate căsuţele au fost reţinute numai cu o zi sau două înainte de moartea lui Josef Trojan.
Mă uit spre uşă şi-l văd pe comandantul de miliţie.
Stă liniştit şi modest pe un scaun lîngă perete.
— Redactaţi o comunicare către Ministerul de Finanţe
— spun eu, nerăbdător. Triaţi materialul. Rămîneţi la dispoziţia mea.
Acesta este deci primul rezultat. Îmbucurător, fără
doar şi poate, deşi mă aşteptam la el. Ministerul de Finanţe poate fi satisfăcut. Dar Ministerul de Interne încă nu.
Calculul milioanelor făcut ieri de mine se dovedeşte a fi aproximativ just. Însă jumătatea de milion a Jitkăi Serakova face parte din cele patru care sînt în circulaţie.
Instituţia bancară îi va retrage, pur şi simplu.
