de
mărturia
copilului
vînzătoruluî de ziare, care dormea sub o fereastră
deschisă, în casa vecină. Cui îi era destinat glontele?
Wang-Li murise. Karta-fiul fusese împuşcat mai tîrziu.
Bătrînul, însă, murise chiar în noaptea aceea şi avusese parte, probabil, de acea înmormîntare ciudată, în sicriul
de zinc al chinezului.
Ideea lui Karta cel tînăr de a trece drept tatăl bolnav nu-i venise întîmplător. Hoţul de buzunare se despărţise de Čadek, deşi merseseră împreună pînă la staţia de tramvai de la capătul liniei. Ideea îi umbla în cap chiar de atunci…
— Fróny ce zice de întîmplările astea atît de suspecte?
întrebă Čadek, fără să-şi destăinuie gîndurile. Karta era, totuşi, sub protecţia mea. Şi dacă Boček l-a recunoscut şi a tras în el, era mult mai înţelept să-l fi luat eu sub ocrotirea mea.
— Desigur, aprobă doctorul, Fróny, însă, îmi explica aşa: Pe de o parte, tatăl ei nu mai avea încredere în
dumneata, zicîndu-şi că ţi-ai înfundat propriul agent; pe de altă parte, se temea de neplăceri, fiindcă tăinuise moartea bătrînului. Cînd s-ar fi însănătoşit, Fróny intenţiona să-l treacă graniţa, sau să-l ducă undeva, în secret, ferit de ochii lui Boček.
— Nu e numai asta, remarcă, pe gînduri, Čadek, aici mai este amestecat şi un anumit Wang-Li.
— Care Wang-Li?
— Wang-Li era soţul femeii care se zice că se îngrijea de bătrînul Karta, explică pe scurt Čadek.
Doctorul îşi aminti şi el.
— Da, ai dreptate. Wang-Li! Dar Wang-Li nu are nici un amestec, doar soţia lui. Fróny îi spunea Mušková, sau aşa ceva. Mušková i-a trimis fetei un bilet, îi scria să
treacă să-l vadă pe Karta, la dorinţa acestuia.
— Dar Mušková nu se putea înşela cum m-am înşelat eu. Cîrpele în care îşi înfăşură capul Karta n-au derutat-o, desigur. Şi Fróny a negat cu energie că ar fi fost chemată de Karta.
— Fróny susţine că între Karta cel tînăr şi Mušková existau relaţii amoroase, încă de pe cînd trăia chinezul, înseamnă că femeia ştia de rană. Fiind amanţi, îşi făceau confidenţe.
Čadek îşi simţea creierul în fierbere. Amanţi! Acum se explicau multe, mai ales grija deosebită pentru bătrîn şi tăinuirea substituirii.
— Încă ceva, spuse Čadek, copleşit. De ce m-ai legat la ochi pînă acum? De ce mi-ai ascuns toate lucrurile astea?
Doctorul Chrudimský nu părea deloc stingherit, dar în ochii lui se citea oarecare regret.
— Inspectore, dacă ţi-aş fi spus că vreau să fac pe detectivul, m-ai fi declarat smintit…
— Nu eşti deloc smintit!
— Mulţumesc. Totuşi poate a fost la mijloc şi o sămînţă
de nebunie. Nu am altă explicaţie. În esenţă, ar exista un singur motiv, de natură psihologică: Te-ai repezit cu coarnele înainte în afacerea asta. Toţi, şi în special Fróny, ştiu de ce parte te afli. Fata nu are deloc încredere în dumneata. În mine are o încredere oarbă. Numai eu pot să pătrund în misterele cazului, nu dumneata. Este vorba de Jirka Boček, de rolul lui real, de lucruri pe care Fróny le ştie, pe cînd noi, nu…
— Ai dreptate, încuviinţă Čadek.
— Vezi? Dacă te-aş fi informat imediat, ai fi luat măsuri şi Fróny şi-ar fi dat seama că am trădat-o. Şi atunci, gata, s-ar fi dus pe copcă toată încrederea ei! Dar de cînd m-am ghemuit în pat, ascunzîndu-l pe Karta de ochii dumitale, încrederea ei în mine a crescut. Şi totul nu era decît în interesul dumitale. Ai mers pe o cale preconcepută. Eu am lucrat pentru dumneata în secret, dar mai eficient. Speram ca Fróny să-mi dezvăluie întregul mister şi, după aceea, aş fi alergat să-ţi spun totul, îndată. Tot ce ţi-am comunicat eu acuma despre Karta e de importanţă secundară. Personajul principal rămîne Boček. Fróny ştie ce-i cu el, dar poţi să o şi torturezi, nu vei reuşi să scoţi nimic de la ea. Nu ştiu bine de ce. Sînt sigur că îl urăşte, totuşi are ea un motiv cînd nu vrea să-l trădeze. Cred că aş fi putut afla, în scurt timp, tot ce ştie ea şi de-abia atunci informaţiile mele ar fi avut valoare, nu crezi?
— Desigur, încuviinţă Čadek. Numai că dumneata te-ai speriat de agresorul cu revolver şi ţi-ai părăsit repede toate frumoasele intenţii.
Vocea lui Čadek suna puţin ironic. Ofensat, doctorul se încruntă uşor.
— Să zicem, răspunse el cu enervare, că unui tînăr doctor nu-i prea vine la îndemînă să dueleze, cu pistolul
sau cuţitul, cu orice canalie. Mai există, însă, un motiv serios. Azi dimineaţă am constatat că starea lui Karta se înrăutăţeşte primejdios. Tratamentul, în condiţiile oferite de Fróny, se dovedea insuficient. Oricum, Karta tot ajungea pe masa de operaţie. Ce ar fi făcut Fróny cu cadavrul lui, spune-mi te rog? Şi ce-aş fi făcut eu? Ar fi trebuit să-l îngropăm undeva, poate? Ieşisem astă seară
ca să merg la Karta. Aveam de gînd să vin la dumneata, după aceea, fiindcă nu mai aveam nici o speranţă în îmbunătăţirea stării lui. Atacul, bineînţeles, mi-a precipitat planul. Am plecat imediat în căutarea dumitale.
Čadek părea mulţumit de explicaţiile doctorului.
— Să mergem, spuse el, şi se ridică. Deocamdată
ajunge.
Se făcuse destul de tîrziu. Strada era pustie. Čadek calcula timpul aproape cu groază. Îşi dădu seama că îi rămăsese extrem de puţin pentru odihnă, dacă vroia să-şi continue lucrul dis-de-dimineaţă. Ajunseră la locuinţa lui Chrudimský.
Aprinseră lumina pe coridor şi Čadek cercetă locul unde se oprise glontele. Îl scoase cu un briceag şi-l cercetă superficial. Analiza atentă o lăsa în seama specialistului în arme de foc. Suprafaţa metalică a glontelui se deformase puţin la şocul cu peretele. Čadek îl înfăşură în batistă, ştiind totodată că şi gaura din zid păstra dovezi suficiente în privinţa calibrului armei.
