Vânzare de vechituri în Waipahu. Trei bărbați au răspuns anunțului Sandrei „luați totul, cea mai bună
ofertă”. Au venit să scotocească prin viața lui Ed, pianul lui, chitara și setul de greutăți. Orice lucru cu care nu mai puteam suporta să trăiesc sau pe care nu îmi permiteam să îl transport pe continent. Bărbații și-au umplut camioneta și s-au întors pentru a doua încărcătură. Spre surpriza mea, și cred că și spre a Sandrei, nu eram prea deranjată de căutările lor. Însă în clipa în care au plecat, a doua oară, mi-am pierdut
cumpătul.
02.07.2013
Totul a fost trimis astăzi, cu excepția saltelelor și a canapelei, pe care le arunc pur și simplu. Tot ce a mai rămas din lucrurile lui Ed după ce FBI a percheziționat casa încăpea într-o cutie mică de carton. Câteva fotografii și hainele lui, o mulțime de șosete desperecheate. Nimic ce ar fi putut fi folosit ca probă în instanță, doar dovezi ale vieții noastre împreună.
Sandra a adus niște gaz de brichetă și a scos pe verandă
coșul de gunoi din metal. Am aruncat acolo toate lucrurile lui Ed, fotografiile și hainele, am aprins o cutie de chibrituri și am aruncat-o înăuntru. Sandra și cu mine am rămas acolo câtă vreme au ars, iar fumul s-a ridicat la cer. Lumina și fumul mi-au adus aminte de călătoria pe care am făcut-o cu Wendy la Kilauea, vulcanul de pe Insula Mare. A fost cam acum o lună, dar parcă se întâmplase cu mulți ani în urmă. Cum am fi putut ști că viețile noastre erau pe cale să erupă? Că
Vulcanul Ed avea să distrugă totul? Însă îmi aduc aminte cum ghidul de la Kilauea spunea că vulcanii sunt distructivi doar pe termen scurt. Pe termen lung, ei schimbă lumea. Formează insule, răcoresc planeta, îmbogățesc solul. Lava lor se scurge necontrolată și apoi se răcește și se întărește. Cenușa pe care o aruncă în aer
coboară pe pământ sub formă de minerale care fertilizează pământul și fac să crească o nouă viață.
29.
Iubire și exil
Dacă în orice moment de-a lungul călătoriei voastre prin această carte, v-ați oprit o clipă asupra unui termen pe care ați dorit să îl clarificați sau să cercetați mai amănunțit și l-ați tastat într-un motor de căutare – și dacă acel termen s-a întâmplat să fie oarecum suspect, un termen precum XKEYSCORE, de exemplu –, atunci, felicitări: sunteți în sistem, o victimă a propriei voastre curiozități!
Chiar și dacă nu ați căutat nimic online, autorităților interesate nu le-ar lua prea mult timp să afle că citiți această carte. În cel mai rău caz, nu le va lua mult să afle că o aveți, indiferent că ați descărcat-o ilegal sau ați cumpărat un exemplar online ori ați achiziționat-o de la un magazin de bricolaj cu cardul de credit.
Tot ceea ce v-ați dorit a fost să citiți – să luați parte la acea activitate umană profund intimă, de contopire a două minți prin intermediului limbajului. Dar asta a fost mai mult decât suficient. Dorința voastră naturală
de a vă conecta cu lumea a fost tot ceea ce lumea a avut nevoie ca să vă conecteze viața, sinele vostru la o serie
de identificatori unici la nivel global, precum adresa voastră de e-mail, numărul de telefon, adresa IP a computerului. Creând un sistem răspândit la nivel mondial care ia urma acestor identificatori prin orice canal
disponibil
de
comunicații
electronice,
Comunitatea Americană de Informații și-a oferit puterea de a înregistra și a stoca pentru totdeauna datele vieții voastre.
Și acesta a fost numai începutul. Pentru că odată ce agențiile de spionaj americane și-au dovedit că era posibil să colecteze în mod pasiv toate comunicațiile voastre, au început și să le falsifice în mod activ.
Otrăvind mesajele îndreptate spre voi cu fragmente de coduri de atac sau „exploituri”, ei au dezvoltat capacitatea de a intra în posesia a mult mai mult decât cuvintele voastre. Acum sunt capabili să dobândească
controlul total asupra întregului vostru dispozitiv, inclusiv camera și microfonul lui. Ceea ce înseamnă că, dacă citiți asta acum – această propoziție – pe orice fel de aparat modern, de exemplu un smartphone sau o tabletă, ei pot să vă urmărească și pot să vă citească. Își pot da seama cât de repede sau de încet întoarceți paginile și dacă citiți consecutiv capitolele sau pe sărite.
Și vor suporta bucuroși să se uite la nările voastre și să
privească cum vă mișcați buzele în timp ce citiți, câtă
vreme asta le va aduce datele pe care le vor și le permit
să vă identifice.
Acesta este rezultatul a două decenii de inovații neverificate – produsul final al unei clase politice și profesionale care se visează stăpânul vostru. Indiferent unde și indiferent când, indiferent ce faceți, viața voastră a devenit o carte deschisă.
Dacă supravegherea în masă a fost, prin definiție, o prezență constantă în viața de zi cu zi, atunci am vrut să
fie de asemenea o prezență constantă și pericolele pe care le ridica și pagubele pe care deja le provocase. Prin intermediul dezvăluirilor mele în fața presei, am vrut ca acest sistem să fie cunoscut, existența lui, un fapt de neocolit pe care țara mea și lumea nu îl pot ignora. În anii care s-au scurs din 2013 încoace, nivelul de conștientizare a crescut, atât ca întindere, cât și ca rafinament. Însă în epoca social media, trebuie să ne amintim întotdeauna: doar conștientizarea nu este suficientă.
În America, primele rapoarte de presă pe tema dezvăluirilor au declanșat o „dezbatere națională”, după cum a admis însuși președintele Obama. În vreme ce am apreciat opinia, îmi amintesc că am vrut ca el să
fi observat că faptul care a făcut-o să fie „națională”, care a făcut-o să fie „dezbatere” a fost acela că, pentru prima dată, publicul american era suficient de informat
ca să poată avea o voce a sa.
Dezvăluirile anului 2013 au stârnit în special Congresul, ambele sale camere lansând multiple investigații privind abuzurile NSA. Acele investigații au ajuns la concluzia că agenția i-a mințit în mod repetat, în ceea ce privește natura și eficiența programelor sale de supraveghere în masă, până și pe cei mai luminați legislatori din Comitetul de Informații.
În 2015, o curte federală de apel a dat sentința în cazul ACLU versus Clapper, un proces care a contestat legalitatea programului NSA de stocare a înregistrărilor telefonice. Curtea a decis că programul NSA a violat până și cele mai joase standarde ale Legii Patriot, ba mai mult, ar fi chiar neconstituțional. Curtea și-a concentrat atenția asupra interpretării Secțiunii 215 a Legii Patriot, care permitea guvernului să ceară terților „orice lucru tangibil” pe care îl considera „relevant” pentru investigarea spionajului străin și a terorismului. În opinia curții, definiția dată de autorități termenului
„relevant” era atât de largă, încât putea, practic, să nu aibă sens. Ca să numești „relevante” datele colectate numai pentru că ar putea deveni relevante într-un anumit punct difuz din viitor era „lipsit de precedent și garanție”. Refuzul curții de a accepta definiția autorităților a provocat nu puțini specialiști în domeniul legilor să interpreteze sentința ca una care
aruncă o umbră de îndoială asupra legitimității tuturor programelor de colectare în masă ale guvernului bazate pe această doctrină a viitoarei relevanțe. Ca urmare a acestei opinii, Congresul a aprobat Legea libertății, care modifică Secțiunea 215 pentru a interzice în mod explicit colectarea în masă a înregistrărilor telefonice ale americanilor. Mergând mai departe, acele înregistrări vor rămâne acolo unde se aflau la început, sub controlul particular al firmelor de telefonie, iar autoritățile vor trebui să facă oficial solicitări pentru anumite convorbiri, cu un mandat FISC în mână, dacă doresc să
aibă acces la ele.
ACLU versus Clapper a reprezentat o victorie notabilă, cu siguranță. Un precedent esențial fusese stabilit.
