Grant era agitat.
— Dar ce contează? l-am întrebat.
— De unde o ai? Asta vreau să aflu. Pentru asta te-am vizitat.
— Nu ştiu. Am avut-o la mână când m-am trezit pe Star.
Grant căzu pe gânduri. Expediţia Star fusese ultima la care participase în calitate de comandor. Şi nu-i plăcea să-şi aducă aminte de asta.
— Lucrurile se complică.
— Nu mai înţeleg nimic!
— Crezi că eu înţeleg? Crezi că Stuve înţelege ceva?
— Că nu înţelege Stuve nu-mi pasă, am spus nervos.
Dar tu, tatăl meu, cum de ai ajuns la concluzia că
lucrurile se complică, dacă nu înţelegi nimic? Cine nu înţelege, nu poate să tragă nici concluzii.
— Uşurel, mânzule, uşurel, a zâmbit Grant la brusca mea enervare. Am de gând să-ţi spun tot ce ştiu.
— Spune!
Grant şi-a frecat din nou fruntea cu două degete. Era ticul lui nervos atunci când se afla în încurcătură. Nu înţelegeam ce legătură avea brăţara mea cu ezitările colonelului. Îmi pierdusem răbdarea.
— Brăţara este confecţionată dintr-un aliaj special. În Galaxia noastră nu s-a produs aşa ceva.
Am rămas perplex.
— Incredibil! Poate n-aţi studiat destul.
— Am folosit calculatorul de la Centrul de Studiu al Metalelor. Ne-a indicat o dozare nemaiîntâlnită a elementelor componente. A...
— Aşa o fi, am intervenit eu. Dar ce legătură poate să
aibă un astfel de aliaj special cu calculatorul lui Stuve?
— Asta reprezintă numai jumătate din întrebare, fiule.
Cealaltă jumătate este: „Ce legătură este între brăţara ta şi quasarul Cd-101?“. Fiindcă brăţara reacţionează curios atunci
când
antena
Centrului
de
Supraveghere
Astronautieă este orientată către acest miraculos sau misterios Cd-101.
— Brăţara reacţionează? am întrebat uimit.
— Aşa se pare. Când antena era orientată spre Cd-101
şi conectată la calculatorul lui Stuve, acesta începea imediat să-şi ruleze banda de iniţializare a sistemului.
Când deoonectam antena de calculator, dar o lăsam orientată către Cd-101, nu se mai rula banda. Când scoteam brăţara din cameră, puteam să cuplăm antena.
Calculatorul rămânea inert, făcându-şi datoria cerută de programul lui Stuve.
— Adică, am sintetizat eu, între antenă, calculator şi brăţară este o interacţiune.
— Mai precis între Cd-101, calculator şi brăţară, antena fiind doar un intermediar între Cd-101 şi calculator.
Am tăcut amândoi. Brăţara găsită pe mâna unui copil salvat se comportă bizar abia după zece ani. Până atunci fusese o podoabă oarecare, utilă doar fiindcă erau gravate pe ea grupa sanguină şi indicele Spaar de imunitate. Stai!
mi-am zis. Aici este ceva neclar!
— Tată, nu crezi că povestea cu aliajul special este o greşeală?
— Ce te face să insişti în ideea asta? m-a întrebat răbdător colonelul.
— Păi, uite! Pe brăţară sunt gravate grupa mea sanguină, aceeaşi cu a lui Hector, şi indicele meu de
