perfecţionările aduse detectorului de minciuni erau colosale. Datele furnizate de el erau suficiente ca să fiu condamnat, dacă se dovedea că nu am fost sincer.
— Colonelul Grant şi-a dat demisia, a spus sergentul Carr, aşa, deodată, fără a se adresa în mod special cuiva.
Informaţia asta mă privea direct. Grant era singurul om pentru care eram în stare să-mi dau viaţa. Simţind că sunt sensibilizat de această ştire, maiorul Gatt a continuat:
— Tu şi Hector aţi fost creaţiile lui, mândria lui, trebuia să fiţi urmaşii lui.
Cât îl uram pe acest individ care-şi permitea să profite de cele mai intime sentimente ale mele, ca să-şi atingă
scopul! Doctorul Bingsley şi-a scos atent capul de după
display.
— Te simţi obosit? m-a întrebat, făcându-se că nu vede privirea tăioasă a maiorului, care-i dezaproba vădit intervenţia.
— Mai mult scârbit, i-am răspuns, uitându-mă la sergentul Carr cu o privire care-l făcu să lase capul în jos.
— Poe, a reluat maiorul dialogul întrerupt de intervenţia doctorului, fii rezonabil! N-ai nicio şansă. Din camera albă nu ieşi decât ca să te îmbarci pentru Nicrom.
Decizia este luată.
— Atunci nu are niciun rost să mă mai rugaţi să fiu rezonabil.
Să ajung pe planeta de nichel şi crom, simbolul reeducării pământenilor antisociali!
— Ce să mărturisesc? l-am întrebat pe maior.
Gatt a pufnit nemulţumit.
— Că l-ai ucis pe Hector.
— Mobilul, maiorule, mobilul!
— Urmează să-l mărturiseşti.
— Procedeul, că eu nu mi-l amintesc.
— Aiurea!
— Arma crimei?
— Spune-o tu!
— Dar voi ce-aţi făcut în aceste două luni, cât ziceţi că
am fost bolnav?
— Mărturiseşte, Poe, dacă ţii la Grant!
— Ţin, dar asta nu-i treaba ta şi nu are legătură cu poveştile voastre despre presupusa mea crimă.
S-a lăsat iar o tăcere apăsătoare. Eram nemulţumit, fiindcă ajunsesem să fiu şantajat cu numele cel mai drag mie, deşi nu mă simţeam răspunzător pentru asta.
— Ne vedem mâine, la 11, a spus încruntat Gatt, ridicându-se. Doctore? s-a întors apoi către Bingsley, arcuindu-şi întrebător sprâncenele.
— Este sănătos tun. Ca un taur.
De mine era vorba.
— Ce regim juridic am?
Întrebarea mea nu era întâmplătoare. Mi-am adus aminte că la facultate învăţasem ceva drept galactic.
— „S“, a mârâit Gatt, deranjat de întrebare.
Asta însemna „periculozitate specială“. Cum de mă
transformasem dintr-un locotenent expert, apreciat în simulări de expediţii extragalactice, într-un infractor de periculozitate specială rămânea un mister. Oricum, aveam dreptul la un avocat. Tocmai oscilam între a cere unul şi a rămâne singurul meu apărător, când sergentul Carr, după
ce a răsfoit dosarul pe care-l ţinea în mână, mi-a spus:
— Grant l-a angajat pe Zoddi, expert jurist la Centrul de Supraveghere Astronautică.
— Şi unde-i Zoddi ăsta? am întrebat puţin cam înţepat.
— Afară.
Doctorul Bingsley îmi scotea traductorii, cu mâinile lui uriaşe, Acoperindu-mi parţial vederea, n-am apucat să
