Alana a lăsat ochii în jos.
— De unde vii?
— Sunt de pe Sirius.
— Şi cu ce treabă pe la noi 1
— Îmi dau doctoratul la Centrul de Fizică Aplicată.
Acum fac practică aici, pentru perfecţionarea limbii. Noi, cei de pe Sirius, vorbim mai greu limba voastră. Pe mine m-au trimis rapid pe Pământ şi n-am avut vreme să urmez acasă un curs intensiv.
— Şi în ce îţi dai doctoratul?
— În pictura secolului XX.
— Frumos subiect.
— Cum te cheamă? s-a auzit vocea fetei.
— Poe. Locotenent expert la Centrul de Supraveghere Astronautică. Acum în concediu medical.
— Mie nu mi-e frică de tine, au scânteiat ochii albaştri de dincolo de masă.
Am rămas stupefiat. N-am inspirat niciodată teamă.
— De ce să-ţi fie frică de mine?
— Fiindcă eşti o fiară care şi-a omorât prietenul şi abia a scăpat de închisoarea numită Nicrom.
Alana a spus toate astea dintr-o suflare. Parcă
luându-şi inima în dinţi. Ce prostie din partea mea! Îi spusesem, trunchiat, prin ce trecusem în ultima vreme, Crezând că dacă mie lucrurile îmi sunt clare, aşa trebuie să-i fie şi ei.
— Dacă trebuia să ajung pe Nicrom eram acolo, nu la bar, stând de vorbă cu o fată frumoasă, i-am aruncat eu primul compliment.
— De ce ţi-ai omorât prietenul?
— Nu l-am omorât. Am asistat numai la moartea lui, fără să pot face nimic ca să-l salvez. M-au bănuit de crimă, dar acum totul s-a lămurit. Sunt tot atât de nevinovat, ca şi iubitul tău de pe Sirius.
— N-am niciun iubit pe Sirius, a răspuns mirată Alana.
Cine ţi-a spus că aş avea un iubit acolo?
— Nimeni. Am presupus doar, ca să te trag de limbă.
— Şi de ce te-ar interesa?
— Mi-ar fi părut rău să ai unul.
— Ce să fac cu el? Să mă părăsească, ca pe tine iubita?
— Măi, să fie! Nu uiţi nimic din ce-ţi spun şi mă mai şi tragi de limbă.
— Am profesor bun.
Ne-am zâmbit. Gheaţa se spărsese, sloiurile erau departe la vale şi începuse să susure o apă limpede şi albastră ca ochii Alanei.
— Dacă crezi că merit, hai să ne vedem după-amiază.
Ţi-aş povesti viaţa mea zbuciumată, eşecul meu sentimental, ţi-aş face şi puţină curte... bineînţeles numai ca să-ţi perfecţionezi cât mai bine exprimarea.
— După-amiază nu pot. Am curs de limbă la Centrul de Fizică Aplicată. Scap abia pe la ora 20.
— Ne-am înţeles! La ora 20 te aştept acolo. Cinăm împreună.
Alana s-a ridicat de pe scaun şi m-a privit scurt.
— Încă n-am acceptat invitaţia.
S-a întors brusc şi m-a lăsat cu o mână întinsă şi cu gura deschisă, gata să spun că o rog foarte mult, că
plăcerea este de partea mea, că sunt un tip civilizat cu un indice educativ 83 şi că nu vom face altceva decât să
mâncăm şi să vorbim, pentru că limba noastră, a pământenilor, este foarte grea pentru cei de pe Sirius.
N-am apucat să mai zic nimic. Întâlnisem şi eu fata care să mă lase cu gura căscată! Chiar de două ori, în mai puţin de o oră. Mi-am bătut codul contului personal pe tastatura mesei, m-am ridicat şi am ieşit pe stradă. Mă
simţeam alt om. La ora 20 trebuia să o întâlnesc pe Alana.
