Au rămas toţi cu gura căscată. De mine, nu mai vorbesc.

Mi-au dat lacrimile. Hector m-a luat pe după umeri, trăgându-mă în afara cercului de gură-cască, şi a reluat întrebarea: „Ai călătorit pe Star? “. Aşa l-am cunoscut pe Hector.

— Un suflet mare!

Am tăcut. Remarca făcută de Alana mă răscolea. Pusă

alături de amintirile mele, îmi dădea din nou senzaţia unei pierderi ireparabile. Unde aveam să mai găsesc un prieten ca el?

Alana căzuse şi ea pe gânduri. Îşi fixase ochii ei mari şi frumoşi pe tăblia mesei; erau ca o cortină albastră care ascunde publicului din sală vânzoleala de pe scenă. M-am simţii obligat să reiau o idee mai veche, cea care declanşase, de altfel, mica mea autobiografie:

— Am nevoie de ajutor, Alana!

Cortina albastră s-a tras şi gândurile s-au ivit de după

ea, sincere şi curate.

— Te rog să-mi spui tot ce te frământa şi să ai încredere în mine!

— Uite la ce m-am gândit: sunt dator memoriei prietenului meu Hector cel puţin cu încercarea de a afla de ce a murit.

— Te crezi în stare?

— Ce te face să crezi că nu aş fi?

Alana şi-a lăsat iar ochii în jos. Mi-a părut rău că am luat-o aşa... bravând inutil, fiindcă de fapt nu mă prea vedeam în stare să finalizez ce-mi propusesem. Gatt şi serviciul din care făcea parte erau mult mai versaţi în treburi din astea, şi totuşi... Bunul simţ al fetei funcţionase fără greş, iar eu i-o cam retezasem.

— Bănuiesc, cu logica mea tipic feminină, s-a auzit glasul Alanei, neaşteptat de ferm faţă de timiditatea sugerată de coborârea privirii, că acolo unde alţii mai pricepuţi n-au făcut mare lucru, nici noi n-o să putem face.

Observaţia ei era extrem de ascuţită. Parcă-mi citise gândurile. M-am felicitat pentru inspiraţia de a mi-o lua parteneră în investigaţiile pe care mi le propusesem şi i-am răspuns:

— Adevărat. Dar cine cercetează fără să pună suflet, mare ispravă nu face. Maiorul Gatt şi ai săi sunt oamenii faptelor, ai probelor palpabile, nu sunt conduşi de sentimente. Eu, din contră, fiind vorba de cel mai bun prieten al meu, voi fi dominat chiar de sentimente. Voi completa deci ancheta lor cu exact ceea ce-i lipseşte: interpretarea sufletească...

— Iar eu, îmi continuă Alana ideea, voi fi balanţa care va decide cât din fapte şi cât din suflet trebuie luat, pentru a ajunge la adevăr.

— Vei fi arbitru între mine şi Gatt.

Ne-am privit, mulţumiţi unul de celălalt. Parcă ne ştiam de când lumea, nu de două zile.

— Ce nu-ţi place din ancheta maiorului ăsta... cum îi zice...?

— Gatt.

— Aşa, Gatt.

— Sincer să fiu, pornirea mea împotriva lui Gatt are baze pur subiective. M-a deranjat faptul că m-a putut crede în stare să-l omor pe Hector şi că a condus o mare parte din anchetă pe această pistă.

— Păi, nu te-au găsit ţinându-l de gât? Aşa mi-ai povestit.

— Nu de gât, ci de reverele hainei. Iar laboratorul a afirmat de la început că Hector n-a fost strangulat.

Moartea lui rămâne o enigmă.

— Ai citit concluziile medico-legale?

M-am ridicat din fotoliu şi am început să caut în bibliotecă xerocopia dosarului pe care-l studiasem în dimineaţa când mă vizitase Grant. Ordinea din bibliotecă

era relativă, din cauza percheziţiei de ieri, dar dosarul pe care-l căutam era roşu, strident, aşa că era uşor de remarcat. Totuşi...

— Ce-i? mă întrebă Alana.

— Aveam o copie după dosarul anchetei, însă cred că

nu mai există.

— Caută mai cu calm. Prea te agiţi!

M-am oprit şi m-am concentrat. Ultima dată, lăsasem dosarul pe noptiera patului. Pe noptieră nu era nimic. Nu cumva căzuse după noptieră, în şuvoiul căutărilor

„vizitatorilor“? Dosarul, roşu strident, era acolo. L-am luat, m-am întors în fotoliul meu, am deschis la pagina raportului medico-legal şi i l-am întins Alanei.

În timp ce fata citea copiile din dosar, eu m-am decis să

devin ordonat. Aşa că am scos din sertarul mesei un carneţel în care am început să-mi notez nedumeririle legate de cazul Hector-Poe.

1. De ce sistemul de control nu a funcţionat când Hector a scos cele două casete?

2. Ce legătură există între cele întreprinse de Hector la punctul 1 şi felul în care eu am reuşit acelaşi lucru?

3. De ce a scos Hector casetele?

4. Ce legătură există între casete şi plecarea lui Hector la Centrul de Fizică Aplicată?

— Mie nu-mi place asta, a spus Alana bătând cu mâna în dosar.

— Ce nu-ţi place, fată dragă?

— Neconcordanţa dintre cele scrise în raportul medico-legal şi modul în care a decurs ulterior ancheta. Eu nu te-aş fi suspectat nicio clipă.

— Fiindcă judeci cu sufletul, nu cu mintea.

— Ba, să ştii că nu! Cu mintea judec şi eu.

— Atunci, fă-mă să înţeleg.

— Scrie în raportul medico-legal că Hector a prezentat o creştere bruscă a neuronilor, motiv pentru care i s-a transformat capul într-o bilă roşie şi lucioasă care a anulat orice trăsătură umană?

— Scrie.