Iar despre sfârșitul lui Hitler tot nu se stabilire încă nimic sigur.
Dacă am fi luat în considerație, ca mărturie inițială, depoziția viceamiralului Voss, informat despre moartea lui Hitler de Goebbels, căruia Führer-ul îi transmisese puterea de Reichskanzler, dacă am putea fi de acord cu aprecierile lui Schneider, mecanicul garajului, referitoare la necesitatea care determinase cererea de benzină, atunci din lanțul acesta lipsea o verigă, persoana care participase la arderea cadavrului. Sau, care văzuse cum și unde se petrecuse incinerarea ori, cel puțin, care aflase amănunte despre ea.
Grădina cancelariei Reich-ului, locul de acțiune al acestui mister, după
cum s-a lămurit mai târziu, era atât de răvășită încât a descoperi cu precizie unde anume fusese ars aici (am mai scris despre asta), era aproape imposibil.
Iar între timp zvonurile roiau. Cineva auzise de la altcineva că Hitler fusese ars până se transformase în cenușă, iar aceasta fusese luată de Reichsführer-ul tineretului, Axmann, care participase la încercarea de străpungere a frontului în cadrul grupului lui Moncke și căruia în zilele acelea îi pierdusem urma.
Dacă Hitler fusese ars până se transformase în cenușă, oare afirmația lui Tornow, îngrijitorul câinilor, pe care o făcuse bucătarului Lange: „Führer-ul e mort, iar din cadavrul lui n-a mai rămas nimic”, nu constituia o confirmare a acestui zvon? Dacă aceasta era situația, dacă nu existau niciun fel de resturi, sau nu puteau fi găsite, însemna că urma să n-avem niciodată
posibilitatea de a prezenta lumii probe incontestabile referitoare la sfârșitul lui. Dispariția lui Hitler va continua să rămână un mister, care va sluji drept teren pentru răspândirea a tot soiul de legende. Iar în această acțiune nu puteau fi interesați decât adepții lui.
Confruntăm mereu informațiile primite. Se caută oameni în stare să
precizeze circumstanțele.
78
Iar lumea vine aici cu grămada, buluc. Soldați și comandanți, ofițeri de Stat-Major, oameni sosiți de la Moscova pe calea aerului și mai ales corespondenți de presă, de care trebuie să te ferești. Cutreieră
apartamentele cancelariei Reich-ului, coboară în adăpostul subteran, se interesează de locuința lui Hitler. Ca mărturie a contactului lor cu istoria, iau diferite amintiri. Toți ar vrea să treacă pe aici, toți cu acest drept. Dar încă n-a venit timpul excursiilor.
Investigațiile continuă, sub pământ, în grădină, în clădirea de deasupra adăpostului, precum și în sectoarele învecinate.
•
În dimineața zilei de 4 mai, înaintea mea ședea un bărbat liniștit, tipic om de familie, cât se poate de civil, pricăjitul fochist al cancelariei Reich-ului, pe care nimeni nu-l băga în seamă.
Mai declarase și înainte că, aflându-se pe coridorul adăpostului, văzuse cum din camerele lui Hitler fuseseră scoși, înfășurați în pături cenușii, Führer-ul și Eva Braun, aceasta îmbrăcată într-o rochie neagră.
Nu insistase câtuși de puțin, pur și simplu văzuse. În corul vocilor mult mai puternice, mai ferme, glasul adevărului nu fusese remarcat. Însuși fochistul era atât de insignifiant, de modest, încât fusese greu de corelat cu proporțiile evenimentelor.
În lumina acestora, mult mai corespunzător parase vice-amiralul Voss, dar care nu se afla în posesia unei mărturii precise.
Fochistul a fost primul german de la care am aflat despre nunta lui Hitler.
În clipa aceea, în Berlin-ul abia calmat de pe urma luptelor și a incendiilor, informația aceasta mi se păruse o fantasmagorie. M-am uitat nedumerită la omul acela modest, nearătos, care își scormonea în memorie scenele bizare de acum trei-patru zile, ca și cum ar fi fost vorba despre ceva infinit de îndepărtat. Într-adevăr, acum treceam de la o epocă la alta și nu mai contau zilele.
Numele fochistului nu mi-a rămas întipărit în memorie. A ieșit din marea carte a istoriei ca un semn anonim, care indicase doar pagina de care aveam nevoie. Dar noi, neîncrezători și neatenți, nu găsisem clipa de răgaz pentru a o citi cum se cuvine.
Doctorul Kuntz era tulburat, nu putea trece peste cele îndurate. La cancelaria Reich-ului nimerise aproape întâmplător și acum era traumatizat de participarea sa la omorârea copiilor lui Goebbels. În prima zi, tot ce ne relatase se învârtise numai în jurul acestui fapt. Dar în ziua de 4 mai, suspinând, tresărind înspăimântat, încurcând datele, și-a amintit, însă
răzlețit, despre tot felul de amănunte aparținând ultimelor zile.
79
Pentru a ne adeveri că nunta lui Hitler și a Evei Braun avusese loc, ne-a pomenit următorul detaliu: în fața sa, Eva Braun îi povestise profesorului Haase, șeful spitalului de la cancelaria Reich-ului, că în ziua aceea copiii lui Goebbels i se adresaseră ca de obicei: Tante Braun, iar ea îi corectase: Tante Hitler.
Apoi și-a adus aminte despre o scenă petrecută la cazinoul aflat deasupra bunkerului lui Hitler, unde se găsea în compania profesorului Haase și a două din secretarele Führer-ului, Frau Junge și Frau Christian, iar Eva Braun apăruse și ea acolo și-i invitase pe toți patru la o cafea, care le fusese servită
într-una din încăperile cazinoului. Eva Braun le vorbise despre testamentul redactat de Hitler care fusese expediat din Berlin, anunțându-i că Führer-ul aștepta acum confirmarea sosirii acestuia la destinație și abia după aceea avea să sfârșească cu viața. Mai adăugase: „Toți ne-au trădat, și Göring, și Himmler”. După care spusese: „De murit nu va fi atât de greu, deoarece otrava s-a și experimentat asupra câinelui”.
Totodată doctorul Kuntz era convins că această conversație de la cazinou avusese loc în seara zilei de 30 aprilie în timp ce, conform altor informații în posesia cărora ne aflam, la acea dată Hitler nu mai era în viață.
•
Într-un cuvânt, ne izbeam la fiecare pas de tot felul de neconcordanțe. Dar era imposibil să nu luăm în seamă declarația întâmplătoare a doctorului Kuntz. El ne-a mai spus că soția lui Goebbels, când îi destăinuise sinuciderea lui Hitler, nu adăugase nimic, despre cum anume se sinucisese acesta.
„Circulau zvonuri, ne spunea doctorul Kuntz, – despre arderea cadavrului Führer-ului în grădina cancelariei.”
„De la cine ați auzit asemenea zvonuri?” l-a întrebat colonelul Gorbușin.
„De la Obergruppenführer-ul SS Rattenhuber. care era responsabil cu securitatea la cartierul general al Führer-ului. El mi-a spus: „Führer-ul ne-a lăsat singuri și acum trebuie să-i cărăm sus cadavrul”.
În ziua aceea, de 4 mai, nu ne aflam în posesia unor mărturii de o autoritate mai serioasă decât aceasta, aparținând șefului gărzii personale a lui Hitler, aflată prin doctorul Kuntz.
Și iată, grădina cancelariei Reich-ului devenea principalul teritoriu al investigațiilor noastre.
80
• DOCUMENTE GĂSITE ÎN „BUNKERUL FÜHRER-ULUI”
ȘI ÎN ALTE SECTOARE
Eram împovărată de mulțimea documentelor.
Rapoarte de la locurile de luptă. Ordine emise de punctul de comandă al brigăzii lui Moncke, însărcinată cu apărarea cancelariei Reich-ului.
