Radiograme.
În apartamentul lui Goebbels, exceptând jurnalul lui, au mai fost descoperite câteva scenarii trimise de autorii lor. De asemenea, o carte imensă, un dar jubiliar din partea camarazilor săi de partid, cu prilejul celei de a 40-a aniversări a zilei de naștere: cuprindea fotocopii, reproducând pagină cu pagină manuscrisul lui Goebbels „Micul abecedar al național-socialismului”.
Era greu de lucrat chiar în adăpostul subteran și am fost nevoită să pierd câteva ceasuri bune pentru a sorta documentele, într-una din sălile cancelariei. Mi se pare că era chiar sala în care se așteptau aparițiile lui Hitler, sau nu mai știu care alta. N-aveam de unde să cunosc cu exactitate, deoarece mă descurcam destul de greu în topografia cancelariei Reich-ului.
Totul era cu dosul în sus în sala mea. Se prea poate ca aici să fi avut loc ultimele schimburi de focuri cu garda SS. Pe aici mai trecuse și armata, care nu avea niciun motiv aparte să manifeste vreun respect deosebit față de inventarul din apartamentele principalului stat major al nazismului.
Mese răsturnate, plafoane desfundate, fotolii căzute, cu tapiseria sfâșiată.
Pretutindeni cioburi de sticlă de la ferestre. Mi-a rămas întipărită în memorie podeaua de gală a acestei săli, acoperită în întregime cu o mochetă
de culoare cenușie, călcată și roasă de bocancii ostașilor roșii. Aici îmi căraseră ostașii serviciilor de informații sacii cu documente, deșertându-i pe mocheta festivă.
În odăile locuite de Goebbels s-au mai găsit câteva dosare vârâte într-un geamantan, actele personale ale Magdei Goebbels.
Ce luase cu ea atunci când se mutase în adăpostul antiaerian din strada Hermann Göring, pe data de 22 aprilie?
Inventarul bunurilor de la Lanke, locuința din afara orașului. Precum și cel al castelului din Schwanenwerder, construit în timpul când începea războiul cu Uniunea Sovietică. De acolo intenționa Goebbels să-și dirijeze diabolicele sale detașamente de propagandiști.
Inventarele erau complete: garnituri, servicii de argintărie, de veselă, bibelouri. Totul era luat în evidență; fiece scrumieră, fiecare pernă de pe 81
divanele din nenumăratele odăi, fiecare batistă a doctorului Goebbels și locul ei din dulapul pentru lenjerie, fiecare dispozitiv pentru hârtia igienică
de la toaletă. Și tot așa, cameră cu cameră, atât din clădirea principală, cât și din atenanse. Dormitoarele, cabinetele, odăile de dormit ale copiilor, cele ale aghiotanților, camerele de oaspeți, saloanele, holurile, scările, coridoarele, terasele, odăile personalului de serviciu, sălile de proiecție. Inventarul garderobei lui Goebbels. 87 de sticle, cu diferite vinuri.
Tot aici erau și devizele referitoare la costul mobilării castelului, despre care Goebbels vorbea cu atâta entuziasm în jurnalul său. La fel și diverse note de plată, pe numele Magdei Goebbels, din anul 1939, eliberate de magazinele universale. Inventarul garderobei copiilor, pentru fiecare în parte. Erau enumerate rochiile, paltoanele, căciulile, încălțămintea, costumele de schi, lenjeria. Lucrurile noi, precum și cele aflate în diverse stadii de uzură, de la cel mai neînsemnat până la cel mai important. Precum și lucrurile depozitate, deocamdată, la rezervă.
O diplomă de premiere, purtând semnătura Führer-ului, ca învingătoare la jocurile olimpice.
Tot aici mai era și o hârtie purtând ștampila NSDAP-ului și semnătura unuia din conducătorii de partid din circumscripțiile Berlin-ului, expediată
pe numele Magdei Goebbels. În scrisoare erau relatate afirmațiile unui prezicător. Iată-le:
„… acesta a precizat, încă din aprilie 1942, că forțele aliate vor debarca la începutul lui iunie 1942, pe litoralul Franței, că luptele vor fi înverșunate, dar momentul cel mai culminant va fi atins abia în august 1944. Chiar la mijlocul lui iunie, germanii vor uza de un nou mijloc de luptă aeriană, care va pricinui distrugeri groaznice, mai ales în Anglia. Evenimentul va duce la complicații politice interne în Anglia și va determina amânarea următoarei invazii a aliaților.
Lupte crâncene cu trupele invadatoare se vor desfășura, – cel mai aprig, din august până în noiembrie 1944, iar la începutul lui noiembrie aliații vor suferi cea mai mare înfrângere din toată perioada războiului.
În aprilie 1945, Germania va căpăta posibilitatea de a-și strămuta toate forțele sale de șoc pe frontul de est și, după scurgerea unui răstimp de un an și trei luni, Rusia va fi cucerită definitiv de Germania. Comunismul va fi stârpit, evreii alungați din Rusia, iar aceasta dezmembrată în mici state…
În vara anului 1946 submarinele germane vor fi dotate cu o nouă armă, din cele mai îngrozitoare, cu ajutorul căreia, în decursul lunii august 1946, vor fi nimicite resturile flotelor engleză și americană…”
Iar unul din dosare purta scris de mâna Magdei Goebbels: Harald als Gefangener (Harald prizonier). Acesta era băiatul ei cel mare din prima 82
căsătorie. Cu patru ani în urmă, Goebbels notase în jurnal: „Magda este extrem de fericită în privința decorării lui Harald, care poate fi considerată
ca și înfăptuită” (14 iunie 1941). În dosar se afla colectat și capsat tot ce se referea la el din momentul căderii în captivitate. Prima filă, împrejurările capturării. Acestea erau expuse de un subofițer, într-un raport adresat comandantului său; raportul fusese transmis doctorului Goebbels. Fiul său vitreg fusese văzut, ultima oară, în timpul unei lupte dintr-o localitate africană. Apoi o scrisoare a lui Harald, din prizonieratul american. Scria că o duce bine. O fotografie: Harald, pe un fond de straturi cu flori. O felicitare cu prilejul „Zilei mamei germane”.
•
Din documentele lui Bormann, cel mai mult ne-a stârnit interesul o telegramă. Se află acum la arhive. Consider că nici astăzi cuprinsul ei nu este lipsit de interes.
„22.4.45.
Hummel, Obersalzberg.
Bin mit vorgeschlagener Ubersee Süd Verlagerung einverstanden.
Reichsleiter Bormann.”
„22.4.45
Hummel, Obersalzberg.
De acord cu transferarea propusă peste ocean în sud.
Reichsleiter Bormann.”
Ce reprezenta această telegramă?
Pesemne că Bormann își pregătea un refugiu, cât mai departe de granițele Germaniei. Izbutise oare să iasă din Berlin? Dar Hitler?
Din toată hârțogăria reieșea atmosfera, tabloul evenimentelor, dar nu exista nicio indicație directă despre ce se întâmplase cu Hitler.
Dacă aș fi avut atunci în fața mea, așa cum se află acum, păstrată la arhive, agenda-jurnal a lui Martin Bormann, aș fi citit în ultimele însemnări următoarele:
„Duminică, 29 aprilie.
Ziua a doua începe cu tir în rafale. În noaptea de 28 spre 29 aprilie, presa străină a comunicat propunerea de capitulare a lui Himmler. Cununia lui Adolf Hitler cu Eva Braun. Führer-ul își dictează testamentul politic și personal.
