„Sâmbătă 20 ianuarie. La amiază; situația din Est devine din ce în ce mai amenințătoare. Ai noștri au abandonat regiunea Wartegau. Unitățile înaintate de tancuri ale inamicului se află lângă Katowice.”
„Sâmbătă 3 februarie. În prima jumătate a zilei raid puternic asupra Berlin-ului (a suferit de pe urma bombardamentelor: noua clădire a cancelariei Reich-ului, vestibulul de la apartamentul lui Hitler, sufrageria, grădina de iarnă și cancelaria partidului).
Lupte pentru forțarea Oder-ului.
Fațada cancelariei partidului a suferit din pricina bombardamentelor.”
„Raiduri asupra Dresdei, înaintarea inamicului în direcția Weimar-ului, incursiune deasupra Berlin-ului. Cancelaria partidului a fost bombardată
direct, pentru a doua oară (grav). Rușii sunt lângă Küslin și Schlawe”, toate acestea încă alternând cu cronica vieții politice mondiale.
Dar pe zi ce trece, se notează tot mai febril operația de strângere a cercului:
„Breșe adânci în Pomerania. Tancurile sunt lângă Kohlberg, Schlawe-Dramburg.
În Vest ne-a mai rămas doar un singur cap de pod” (4 martie).
„Englezii au intrat în Köln.
Rușii la Altdam!!!” (8 martie).
„Ministerul propagandei a fost grav atins, pentru prima oară.” (14
martie).
„Tancurile sunt la Warburg-Giessen” (28 martie).
90
Guderian destituit. Doctorul Dietrich, șeful presei, demis de către Hitler.
Iar „pe la amiază, tancurile sunt lângă Bewerungen. În timpul nopții, tancurile se află la Hertzfeld” (30 martie).
„Tancuri rusești lângă Wiener-Neustadt” (1 aprilie).
„Bolșevicii în apropiere de Viena.
Anglo-americanii în regiunea Turingia” (5 aprilie).
Iar pe la mijlocul lui aprilie, în jurnalul lui Bormann, trei zile ia rând, explodează una și aceeași frază: „Lupte mari pe Oder!”, „Lupte mari pe Oder!”, „Lupte mari pe Oder!”
Puternicele fortificații de pe Oder erau considerate inexpugnabile. După
opinia comandamentului suprem german, ofensiva Armatei Roșii urma să
fie oprită anume pe Oder.
Conform celor știute, în adăpostul betonat, unde Hitler aștepta o bruscă
schimbare la față a evenimentelor, Goebbels îi citea cu glas tare pagini din biografia lui Frederic cel Mare. Hitler depusese destule strădanii să le insufle compatrioților săi ideea unei înrudiri spirituale între el și acest norocos rege prusac.
Venind la putere în 1933, Führer-ul plecase imediat la Potsdam și se fotografiase, pentru presă, la mormântul lui Frederic al II-lea, de lângă
capela garnizoanei, într-un frac negru de gală, așa cum, până atunci, nu mai fusese văzut. În bunkerul lui Hitler portretul lui Frederic al II-lea se afla atârnat pe perete. Acum îi apropiau foarte mult insuccesele militare suferite cândva de rege. La acea pagină a cărții unde Frederic era învins în războiul de șapte ani și avea de gând să-și curme firul vieții, autorul îl imploră:
„Așteaptă puțin, și zilele chinurilor tale vor fi departe. Soarele fericirii tale s-a și ivit de după nori și curând îți va însenina viața”. Știrea despre moartea dușmanului său, împărăteasa Elisaveta a Rusiei, pe care o primise tocmai la timp, îi adusese regelui mângâierea necesară pentru înfrângerea sa rușinoasă.
Hitler se înduioșase și-și exprimase dorința să-și arunce o privire asupra horoscoapelor ce se aflau „sub cheie” la secția „științifică” a Gestapo-ului lui Himmler.
Este interesant să mai deschidem o dată jurnalul lui Goebbels, la locul unde notează, cu o ironie batjocoritoare și triumfătoare, că fuseseră arestați toți astrologii, magnetopații și antropozofii și că se terminase odată pentru totdeauna cu șarlataniile lor: „Un lucru surprinzător, niciun ghicitor n-a prevăzut, din timp, că avea să fie arestat. O caracterizare execrabilă pentru profesia respectivă…” (13 iunie, 1941).
91
Dar remarca era valabilă atunci, în preajma războiului cu Rusia, război care părea atât de triumfal. Acum era nevoie de altceva. Și tot ce se referea la salvare, totul trebuia adus aici.
Prezicerile, care insuflau speranțe, deveniseră atât de prețuite încât erau expediate prin organele de partid soției ministrului propagandei Reich-ului.
Am citat deja textul uneia din ele. Iar horoscoapele căpătaseră putere de convingere. În locuința din Berlin a lui Goebbels ostașii noștri din serviciile de informații găsiseră un horoscop al băiatului său Harald, și mi-l aduseseră
mie.
Însă atunci, la cererea Führer-ului, fuseseră aduse în adăpostul antiaerian două din cele mai importante horoscoape, horoscopul lui Hitler și horoscopul celui de-al treilea Reich. Hitler, cu ajutorul lui Goebbels, Reichsminister al propagandei, își întărise convingerea că horoscoapele făgăduiau, după cumplite înfrângeri la începutul lui aprilie 1945, un succes militar nemaipomenit în a doua jumătate a lui aprilie.
La câteva zile după aceea, pe data de 12 aprilie, se aflase despre moartea lui Roosevelt. Oare nu era un semn al timpului, o analogie istorică, un punct de cotitură în destinul Germaniei?!
„În clipa de față, când mâna destinului a suprimat de pe fața acestui pământ pe cel mai mare criminal de război al tuturor timpurilor, va avea loc o cotitură, favorabilă nouă, în desfășurarea operațiunilor militare”, cu această frază exclamativă își încheia Hitler unul din ordinele sale de zi, adresat trupelor. În el se vorbea despre noua ofensivă a Armatei Roșii: „Am prevăzut această lovitură și, din luna ianuarie a anului curent, am întreprins totul pentru a închega un front puternic. Forțe întărite de artilerie întâmpină
inamicul. Pierderile suferite de infanteria noastră au fost completate cu numeroase și noi subunități. Subunități de marș, formațiuni proaspete și de Volkssturm vin să fortifice frontul nostru. De data aceasta bolșevicul va îndura vechea soartă a asiatului: va trebui să verse sânge din belșug și va sângera în fața capitalei Reich-ului german”.
