Acest ordin de zi secret al lui Hitler, datat 10 aprilie, începuse să sosească
la statul-major al armatelor abia spre seara de 15 aprilie și trebuia să fie urgent distribuit, până la nivelul companiilor.
„Fiți atenți, mai înainte de toate la acei trădători, puțini la număr, ofițeri și soldați, care, pentru a-și pune la adăpost jalnica lor viață, s-au lăsat ademeniți de ruși și vor încerca să lupte împotriva noastră, poate chiar și în uniforme germane. Dacă ordinul de retragere vă este dat de un comandant pe care nu-l cunoașteți bine, acesta trebuie imediat arestat și, în caz de necesitate, lichidat pe loc, indiferent de gradul pe care îl poartă.
… Berlin-ul va rămâne al germanilor. Viena va fi din nou a Germaniei…”
92
În ziua următoare, ordinul fusese publicat în Voelkischer Beobachter, precum și în alte ziare.
Goebbels, din adăpostul antiaerian, afirmase într-o cuvântare radiodifuzată:
„Führer-ul a spus că soarta armelor se va schimba încă în decursul acestui an și izbânda va fi de partea noastră… Un geniu autentic presimte întotdeauna și poate prezice schimbările viitoare. Führer-ul cunoaște ora exactă când se vor produce. Acest om ne-a fost hărăzit de destin, pentru ca în vremuri de grea cumpănă, pe plan intern și extern, să putem deveni martorii unui miracol…”
În ziua de 16 aprilie a început ofensiva Armatei Roșii. Străpungerea fortificațiilor de pe Oder, considerate inexpugnabile, a stârnit panică la cartierul general al lui Hitler. Berlin-ul funcționarilor fugea cu automobilele la München. Șoseaua care ducea de la Berlin la München, aglomerată de mașini, a fost supranumită de berlinezi în acele zile „drumul imperial al fugarilor”. Însă nimănui nu-i păsa de populația Berlin-ului.
„În ultimele zile, apelând la toate combinațiile posibile, se dă curs liber imaginației în privința orei «H», care va fi pe ziua de 20”, mi-a fost dat să
citesc recent în blocnotesul unei oarecare cetățene Wohlter, păstrat în arhivele Berlin-ului. Despre ce era vorba? Despre noua armă secretă, pe care Hitler făgăduia s-o pună în acțiune în jur de 20 aprilie.
În așteptarea miracolului, o psihoză de masă cuprinsese toate rândurile populației.
Cineva zărise niște camioane acoperite cu prelate care ascundeau de privirile lumii această armă secretă. Un fizician, membru al Academiei, după
cum rezultă din cele însemnate de Wohlter, caracterizase astfel această
armă, la unul din cursurile sale: „Suntem în posesia unui mijloc de distrugere care, în momentul când este utilizat, generează o temperatură de minus 300 de grade. Orice materie, atât vie cât și neînsuflețită, se transformă imediat în gheață și, la cea mai neînsemnată atingere, se fărâmă
în particule, întocmai ca sticla fragilă”.
„20 aprilie 1945, ziua de naștere a Führer-ului”, notase Wohlter. „«Criticii defetiști» și «degenerații» așteaptă astăzi surprize deosebite din văzduh.
Totuși ziua a trecut fără obișnuitele alarme cotidiene și fără presupusa mare ofensivă asupra capitalei Reich-ului. Naziștii noștri triumfă! Ei știu cu o precizie absolută că asta se datorează succesului înregistrat de noua armă
secretă, pe care Führer-ul o dăruiește poporului german cu prilejul zilei sale de naștere… Toți cei care cred în Führer stau țintuiți cât e ziua de lungă
lângă aparatele de radio, pentru a nu scăpa cumva știrea referitoare la intrarea în acțiune a noii noastre arme, așteptată cu atâta înflăcărare.”
93
Dar posturile de radio au tăcut și în cursul zilei de 20 aprilie și în cursul serii, când au început să se audă explozii, de proiectile; era artileria noastră
cu tragere lungă, din armata a 3-a de șoc, care deschisese focul asupra Berlin-ului. În ziua următoare, obuzele explodau pe străzile orașului. Lumea, care se ascundea în adăposturi, nu înțelegea de ce radioul nu-i anunțase despre primejdia ce plana asupra lor.
Autoarea însemnărilor scrie: „Pe linie de serviciu, bineînțeles strict secret, fusesem anunțată ca, în momentul când sirena va suna mai mult de cinci minute, ceea ce însemna că tancurile își declanșaseră ofensiva asupra capitalei Reich-ului, sau că avea loc o operație de parașutare a inamicului, să
purced imediat la distrugerea documentelor mai importante”.
Nu se mai auzise însă nicio sirenă și nici nu se mai dăduse vreun comunicat al înaltului comandament atunci când trupele Armatei Roșii pătrunseseră în periferiile Berlin-ului. Începeau luptele în capitala Reich-ului.
Mai târziu, la procesul de la Nürnberg, când acuzatorul principal al Statelor Unite, Jackson, avea să-l întrebe pe Speer, ministrul german al înarmării, despre realizările Germaniei naziste în domeniul cercetărilor asupra energiei atomice, Speer îi va răspunde: „Din păcate nu reușisem să
obținem cine știe ce succese în acest domeniu, deoarece cadrele cele mai bune, care se ocupau de studiul energiei atomice, plecaseră în America.
Eram foarte mult rămași în urmă în problema respectivă. Am mai fi avut nevoie de încă un an sau doi pentru a dezagrega atomul”.
Jackson: „Deci comunicatele referitoare la noua armă secretă fuseseră
anume exagerate, pentru a menține în rândurile poporului german dorința continuării războiului?” Speer: „Da, în ultima fază a războiului, într-adevăr așa s-au petrecut lucrurile”.
Diviziile de tancuri și de infanterie ale Armatei Roșii încercuiau în ritm vertiginos Berlin-ul.
După ruperea frontului pe Oder, Hitler, cu întreg cartierul său general, se pregătea să se mute la castelul din Berchtesgaden (Obersalzberg).
Dispozițiile necesare pentru preparativele de zbor fuseseră emise.
Bormann notează în jurnalul său:
„Vineri 20 aprilie.
Ziua de naștere a Führer-ului, dar, din păcate, starea de spirit nu este sărbătorească. S-a ordonat ca un detașament de avangardă să plece pe calea aerului, cu avionul”.
Printre hârtiile lui Bormann, acum aflate iarăși în fața mea, pe care le-am examinat cu minuțiozitate în acele zile de mai, când capitulase Berlin-ul, în adăpostul pustiu, sunt și radiogramele adresate adjutanților săi, Hummel și 94
Frank, conținând dispoziții pentru pregătirea încăperilor. Pe 21 aprilie Hummel îi răspunde că planul său de repartizare a serviciilor și secțiilor se executase parțial și ruga să i se aprobe în continuare.
Deja se transmutaseră la Berchtesgaden unele servicii izolate, o parte din arhiva lui Hitler, unul din secretarii săi, precum și medicul lui personal, Morell; Hitler nu se putea lipsi de multă vreme de puternicele preparate administrate de acesta, motiv pentru care nu se mai despărțea de el.
