- POVARA LOIALITĂŢII -
— Ştiam că retragerea lui Stanley nu se datora doar aversiunii faţă de vremea rea. Când aţi primit veşti de la rege?
— În urmă cu vreo două zile, recunoscu Robert.
— Fratele meu nu a putut aduce vestea mai devreme, spuse James.
Ducele încuviinţă din cap, deşi era evident că deja gândurile lui o luaseră înainte.
— Trebuie să plec, spuse el.
Dezbrăcându-se de hainele ude care îi dădeau senzaţia de frig, Robert intră în cada cu apă. Era fierbinte. Prea fierbinte, iar el rămase în picioare un moment, până când, dezmorţindu-se, începu să îşi simtă din nou picioarele, căldura transformându-le din alb într-un roşu aprins. Apoi se lăsă uşor în cadă, înjurând când apa fierbinte îi atinse zonele intime. Servitorul veni cu o găleată de apă rece, dar Robert îl alungă. Apa avea să se răcească şi singură destul de repede, iar pentru moment, durerea era aproape plăcută.
Robert lăsă lichidul parfumat să îl învăluie, şi aburul să îi destupe nasul înfundat. Îşi lăsă capul pe spate, pe marginea tare a căzii, şi privi grinzile groase din lemn de stejar care susţineau tavanul dormitorului său. Ar fi fost plăcut să
doarmă, dar mintea lui era încă prea trează, continuând să
mediteze asupra evenimentelor din acea dimineaţă.
Când urcase scările exterioare ale castelului, căutându-şi fratele, nu se aşteptase să îl găsească cu ducele de Gloucester. Îl cunoştea pe tânărul duce din zilele petrecute la Middleham, unde primise educaţie sub tutela familiei Warwick. Cât fusese cavaler acolo, Robert primise responsabilitatea de a se ocupa de antrenamentul tânărului Diccon1 în arena pentru turniruri şi descoperise că băiatul era un călăreţ talentat, dar mai degrabă interesat de vânătoarea cu şoimi decât de rafinarea abilităţilor pentru turnir. Îşi mai amintea că adesea îl găseau pe băiat într-un 1 Prescurtarea străveche a numelui Richard. (n.tr.) 32
- ELIZABETH ASHWORTH -
colţ, retras şi tăcut, citind o carte sau jucând şah cu oricine îi făcea pe plac. Contele avusese curajul să-şi exprime îngrijorarea cu privire la aceste activităţi sedentare, dar ceea ce Diccon învăţase din ele nu se irosise. Era un tactician, iar garanţia că el avea să intervină de partea lor în privinţa moştenirii îi dădea speranţă lui Robert. Ştia că regele ţinea la fratele lui mai tânăr, iar dacă exista cineva care să îl poată
convinge să se răzgândească, acela era Diccon.
Se foi în cadă şi începu să-şi dezlege bandajul de la picior, pentru a-şi examina rana. Tresări, întrucât pânza se lipise de sângele uscat, dar tăietura părea curată şi nu se vedea nici urmă de infecţie supurândă. Începu să toarne uşor apă peste ea, când un aer rece îl avertiză că uşa se deschisese, iar o clipă mai târziu, fratele lui apăru după paravan. Acesta îşi schimbase hainele şi era proaspăt bărbierit, iar acum adusese cu el o carafă şi două cupe, pe care le puse pe podea, trăgându-şi apoi un scaun şi aşezându-se, pentru a turna vin.
— Poftim, spuse el, întinzându-i paharul. Am reuşit să
ascund vinul ăsta.
— Aş fi preferat ca logodnica mea să se ocupe de sarcinile astea, spuse Robert, sorbind din vinul roşu de Burgundia, care îi provocă un val de căldură din cap până în picioare.
— Atunci, nu mă voi oferi să te spăl pe spate, răspunse James, dar mi-ar plăcea să îţi aud părerea despre o chestiune care o priveşte pe Anne, acum că femeile nu sunt prin preajmă.
— Da? Credeam că eşti preocupat de asedii şi rebeliuni, nu de nepoata noastră.
— Toate au legătură între ele, spuse James, învârtind cupa între degete. M-am tot gândit în ultimele zile.
— La ce? întrebă Robert, intrigat de expresia serioasă a fratelui său şi neputând să ghicească ceea ce urma el să
spună.
33
- POVARA LOIALITĂŢII -
— Gloucester pare interesat de Anne, spuse fratele său. La urma urmei, au cam aceeaşi vârstă, iar ea nu este lipsită de farmec.
— Şi Anne?
— I-a căutat compania cu fiecare ocazie. Cred că îl place.
— Dar o căsătorie iese din discuţie. El este ca şi promis…
Robert tăcu, dându-şi seama ce implicau spusele lui. Acum nu mai putea fi vorba despre o uniune între Diccon şi fiica lui Warwick. Dar dacă Stanley va deveni tutorele ei, atunci nu vom avea niciun cuvânt de spus în ceea ce priveşte alegerea unui soţ pentru ea. Sau gândurile ţi-au luat-o înainte, şi vrei să îi găsim pe cineva pentru momentul în care castelul ne va fi înapoiat?
— Sper ca tânărul duce să îl poată convinge pe rege să ne returneze castelul. Dar şansele de a fi mai convingător ar creşte, dacă la mijloc ar fi implicată şi o recompensă. Nu voi descuraja o prietenie între el şi Anne.
Robert îşi dezlipi privirea de la dâra de sânge proaspăt care curgea din piciorul lui şi murdărea apa.
— Cât de mult eşti pregătit să o încurajezi? întrebă el.
Fratele lui se ridică şi îşi bău însetat vinul dintr-o singură
înghiţitură.
— Te-ar pune pe gânduri dacă Stanley ar trebui să se aleagă cu bunuri perimate? întrebă el, ridicând din sprâncene.
34
- ELIZABETH ASHWORTH -
CAPITOLUL 2
Martie 1470-aprilie 1470
