Aduse de lumina lunii pline. Să sperăm că sunt bune.
Trecând pe lângă ea, presându-i sânii cu trupul său, îi făcu semn mesagerului să treacă prin pasajul din piatră.
Călăreţul, murdar de noroi, se aşeză într-un genunchi şi îi dădu mesajul lui Sir William, care derulă pergamentul şi îl cercetă rapid cu privirea.
Anne, urmându-l până la jumătatea scării, privi cum expresia lui devine din nerăbdătoare, cea a cuiva care a aflat lucruri importante. Ridică privirea spre ea, rămânând fără
cuvinte pentru un moment.
— Ce s-a întâmplat? întrebă ea. Ce este?
— Regele a fugit, răspunse el uimit.
— A fugit? repetă ea, privindu-l surprinsă.
Sir William reciti mesajul.
71
- POVARA LOIALITĂŢII -
— Warwick şi Clarence au ajuns în Devon, şi mulţi lorzi au trecut de partea lor. Regele a fugit. A plecat… Cu un vas, de pe coasta de est… unii spun că în Olanda. Regina a căutat adăpost în Westminster Abbey.
— Ce se va întâmpla acum? întrebă Anne, în timp ce el continua să se holbeze la cuvintele de pe hârtie, de parcă
abia le putea înţelege sensul. „Unde e Richard?”, se întrebă
ea. „Te rog, Doamne, ai grijă de el”, se rugă ea în tăcere iar şi iar, sperând că gândurile ei aveau să îl protejeze.
— Putem doar să aşteptăm şi să vedem, spuse Sir William, întorcându-se pentru a-i face semn mesagerului să îşi ia calul obosit şi să plece. Mă întreb dacă Warwick îl va pune pe Clarence pe tron, sau dacă îl va scoate din Turn pe bătrânul Henric.
Un aer tensionat plana peste castel, în timp ce ei aşteptau mai multe veşti, iar în a treia zi, un alt mesager sosi purtând blazonul lordului Thomas Stanley.
— Veţi merge la Londra, la tutorele vostru, le spuse Sir William lui Anne şi Izzie, seara la cină. Am primit vorbă de la fratele meu. Suntem chemaţi la curte pentru a-l vedea pe regele de drept recăpătându-şi tronul.
Primul gând al lui Anne a fost unul deznădăjduit la ideea unei călătorii lungi.
— Cât de departe este? întrebă ea.
— Nu te preocupa de asta, domniţă, răspunse Sir William.
Ştiu că vă temeţi să călăriţi, aşa că voi da ordin să vi se pregătească o trăsură pentru amândouă. Vom merge încet şi vom face popasuri pe drum. Apoi tăcu, oprindu-se cu paharul în aer, şi o fixă cu privirea. Veţi avea nevoie de haine noi pentru încoronare, spuse el în cele din urmă, în timp ce o studia din cap până în picioare, de rochii potrivite cu statutul vostru.
Anne se foi, tulburată de privirea lui iscoditoare. Era bucuroasă că ea şi Izzie împărţeau patul pentru moment, dar viitorul anunţa terori neştiute, pe care nu le putea controla.
72
- ELIZABETH ASHWORTH -
Dacă ea era menită să fie soţia acestui bărbat, atunci avea să
fie nevoită să se supună dorinţelor şi pretenţiilor lui ca o soţie bună, umilă şi fără să protesteze, iar această
perspectivă o îngrozea.
Anne şi Izzie urcară în trăsura pe care le-o pregătise Sir William, ţinându-se strâns de mână în timp ce erau hurducăite pe drumurile nămoloase şi pline de băltoace.
Chiar şi cu pernele pe care stătea, călătoria îi provocă dureri lui Anne, ca şi cum ar fi fost călare, şi o făcu să-i fie greaţă.
Izzie vorbea în şoaptă despre tâlhari şi hoţi şi, cu toate că
Anne îi tot spunea să nu se îngrijoreze, nu reuşea să se convingă nici pe sine. Era obosită şi agitată, şi nu ştia câte zile vor mai face pe drum, sau ce le aştepta când aveau să
ajungă la destinaţie.
Într-un final, zăriră zidurile cetăţii în depărtare, cu sute de turnuri şi suliţe ridicându-se deasupra lor. Anne nu mai văzuse niciodată atât de mulţi oameni într-un singur loc şi clădiri atât de înghesuite pe străzile labirintice, încât uneori de-abia aveai loc să treci printre ele. Sir William mergea călare înaintea lor pentru a le elibera drumul mărginit de tarabe, care se revărsau din prăvălii direct în stradă. Când Anne ridică privirea, i se păru că locuinţele se aplecau atât de periculos înainte, încât aveau să se prăvălească în stradă, doar spaţiul îngust ţinându-le în picioare. Pretutindeni era zgomot: oameni strigând, ciocane bubuind, câini lătrând.
Apoi, casele văruite şi înghesuite şi prăvăliile negustorilor lăsară loc caselor celor bogaţi, pe măsură ce se apropiau de râu, în sud. Anne văzu că acestea se întindeau de la marginea zidului cetăţii, până la malul râului, iar pe ţărm se înălţa un palat uriaş, cu turnuri rotunde la fiecare colţ.
— Acela este castelul lui Baynard, spuse Sir William, aducându-şi calul lângă trăsură pentru a le prezenta surorilor împrejurimile. Iar dacă priviţi pe partea cealaltă, veţi vedea turnul catedralei St. Paul. Anne ridică privirea către turnul din lemn, care părea să se înalţe spre cer, apoi privi casele şi magaziile care se înşirau pe malul râului.
73
- POVARA LOIALITĂŢII -
— Acolo este biserica St. Benet. Iar aici este docul St. Paul.
Reşedinţa fratelui meu, Casa Stanley, se află în apropiere.
