Se părea că acea criză se încheiase, gândi Anne, şi totuşi, contele Rivers, Richard Grey şi Thomas Vaughn rămâneau prizonieri în diferite castele din nord, iar regina încă refuza să iasă din adăpost cu fratele şi surorile regelui.
Vineri, în cea de-a treisprezecea zi a lunii iunie a anului 1483, Anne lucra la o broderie în solarul din spatele casei când auzi zgomot în salon, şi se sperie când văzu oameni înarmaţi sub comanda unchiului ei Robert escortându-l pe lordul Stanley înăuntru. Capul îi era înfăşurat într-un bandaj, iar contesa de Richmond începu să plângă isteric la vederea lui.
— Taci din gură, femeie! strigă unchiul ei în timp ce vaietele contesei răsunau în toată casa. Soţul tău trăieşte, ceea ce este mai mult decât poate fi spus despre celălalt trădător!
— Ajută-mă, gemu lordul Stanley în timp ce ridică o mână
la cap, unde sângele i se prelingea pe sub bandaj. Văzând că
lady Richmond era prea distrasă pentru a-i fi de un vreun 247
- POVARA LOIALITĂŢII -
folos, Anne apucă braţul socrului ei şi îl ajută să se aşeze într-un fotoliu lângă şemineu, unde începu să tremure, în ciuda faptului că era o zi fierbinte de vară.
— Adu mai multe lemne pentru foc, îi spuse ea unui servitor rămas cu ochii căscaţi, înainte să se întoarcă spre unchiul ei, al cărui chip trăda mulţumire, şi nu îngrijorare pentru prizonierul său.
— Cineva să o facă să tacă! strigă el când glasul contesei deveni asurzitor.
Anne nu ştia care din cei doi soţi Stanley avea mai mult nevoie de consolarea ei şi se simţi recunoscătoare când două
dintre servitoarele contesei veniră lângă ea, luând-o de mână
şi convingând-o să se aşeze şi să tacă.
— Ce s-a întâmplat? îl întrebă Anne pe unchiul Robert, privindu-i expresia lipsită de compasiune. Richard este bine?
— Da, însă doar printr-un noroc, răspunse el, iar Anne simţi cum sângele i se scurge din trup în timp ce deveni conştientă de strigătele şi de paşii grăbiţi de pe străzi. Slavă
Domnului că mai există oameni în care poate avea încredere, continuă el, aruncându-i o privire dezgustată lordului Stanley, aceştia avertizându-l despre un complot menit să îl ucidă în timpul întâlnirii consiliului din această dimineaţă.
— Să îl ucidă? şopti Anne. Cineva a încercat să îl ucidă?
— Hastings.
— Lordul Hastings? întrebă ea de-a dreptul uimită în timp ce lordul Stanley gemu şi îşi ţinu capul rănit cu ambele mâini. Tocmai cu o seară în urmă, lordul Hastings luase cina cu ei la casa Stanley.
Unchiul ei o chemă deoparte, armura zăngănindu-i când se aşeză lângă ea pe un scaun, pentru ca numai Anne să îl poată auzi.
— Un bărbat pe nume William Catesby îl sfătuia pe lordul Hastings într-o chestiune legală când a auzit vorbindu-se despre un complot la adresa vieţii lordului protector şi a venit să ne transmită ceea ce ştia. Robert făcu o pauză
pentru a-l privi din nou încruntat pe lordul Stanley, care se 248
- ELIZABETH ASHWORTH -
văita de durere în timp ce un doctor încerca să îi cureţe rana şi să îl asigure că nu avea nevoie de copci.
— L-am chemat pe duce din consiliu, iar el a decis să afle adevărul. Membrii consiliului trebuie să îşi lase armele la uşă, dar când l-am percheziţionat pe Hastings, acesta avea ascuns în cizmă un cuţit cu lama lungă – şi nu am nicio îndoială că intenţiona să îl folosească. Când am dat buzna în încăpere, lordul Stanley s-a ascuns sub masă şi şi-a spart capul, adăugă Robert.
— Lordul Stanley este implicat în acest complot? întrebă
Anne în timp ce o privea pe contesă, mai calmă acum, care merse lângă soţul ei şi îngenunche înaintea lui.
— Nu ştiu. Ducele a dat ordin să fie ţinut în arest la domiciliu pentru moment.
— Şi lordul Hastings?
— Executat.
— Deja? întrebă Anne surprinsă.
— Dovada de trădare a fost incontestabilă. Buckingham l-a convins pe duce că ar fi înţelept şi diplomatic să ia o decizie fermă şi rapidă, pentru a da un exemplu şi a-i descuraja pe viitorii conspiratori. Hastings a fost scos în Tower Green, grădina interioară a Turnului Londrei, şi a fost decapitat.
— Dumnezeu să îi aibă sufletul în pază, spuse Anne, făcându-şi semnul crucii. Ceea ce s-a întâmplat este un lucru oribil, care şi pare să fi provocat multă agitaţie.
— Umblă multe zvonuri. Dar au fost trimişi crainici să îi asigure pe oameni că totul este bine şi să liniştească
spiritele.
Deodată se auziră strigăte furioase în apropiere, iar un soldat veni la unchiul ei să îi spună că Eduard Stanley insista să i se permită să intre. Robert îşi dădu acordul, iar Anne îl văzu pe soţul ei împingând gărzile la o parte şi intrând în casă. Expresia lui deveni una de uşurare când îşi văzu tatăl.
— Ai fost invitat? îl întrebă el poruncitor pe Robert Harrington, care se ridică să îl înfrunte.
249
- POVARA LOIALITĂŢII -
— Sunt însărcinat să mă asigur că lordul Stanley nu părăseşte casa până când nu are permisiunea lordului protector. Te-aş sfătui să nu îmi îngreunezi sarcina, spuse el cu degetele încleştate pe mânerul sabiei.
