— De unde ştii?
— Fiindcă i-am pus o întrebare precisă medicului de la infirmerie.
Mi-a spus că omul suferea de o boală internă mai veche, cauzată de obiceiul lui de a bea peste măsură; că înrăutăţirea rapidă a sănătăţii atunci când se afla în stare de ebrietate lămureşte întrebarea dacă
ultima criză fatală a fost provocată de excesul de băutură, sau de căzătură.
— Căzătură? Ce căzătură?
— Cea provocată de lovitura sau brânciul despre care vorbea Betsy.
— A existat deci o lovitură sau un brânci?
— Cred că da.
— Şi cine e autorul?
— Cum nu a avut loc nicio anchetă, ca urmare a opiniei medicului, nu ţi-aş putea spune.
— Dar domnişoara Hale se afla acolo?
Niciun răspuns.
— Cu un tânăr?
Iarăşi niciun răspuns. În cele din urmă, el vorbi:
— Ţi-am spus, mamă, că nu a avut loc nicio anchetă, nicio investigaţie. Vreau să spun, investigaţie judiciară.
— Betsy spune că Woolmer (un ins pe care-l cunoaşte ea şi care lucrează la o băcănie în Crampton) poate să jure că domnişoara Hale era la ora aceea la gară, plimbându-se cu un tânăr.
— Nu văd ce ne priveşte pe noi. Domnişoara Hale e liberă să facă
ce-i place.
— Îmi pare bine că vorbeşti aşa, spuse doamna Thornton cu înflăcărare. Fireşte că nu ne atinge cu nimic – mai ales pe tine, după
tot ce s-a întâmplat!. Dar eu – eu i-am făgăduit doamnei Hale că voi veghea asupra fiicei ei şi că n-o voi lăsa să facă ceva rău şi voi fi gata întotdeauna să-i dau sfaturi şi chiar să o dojenesc la nevoie. Am să-i 346
spun părerea mea despre o asemenea purtare.
— Nu văd nimic rău în ceea ce a făcut în seara aceea, spuse domnul Thornton, ridicându-se şi apropiindu-se de mama lui; stătea lângă cămin, cu spatele spre odaie.
— Dar nu cred că ai fi de acord ca Fanny să fie văzută afară, după
ce se lasă întunericul, într-un loc pustiu, plimbându-se cu un tânăr.
Ca să nu mai vorbim cum de-a putut să aleagă un asemenea moment, când mama ei nu fusese încă înmormântată, ca să se plimbe. Ţi-ar fi plăcut ca sora ta să fie văzută de un vânzător de la băcănie într-o asemenea postură?
— În primul rând, n-a trecut prea mult de când eram eu însumi vânzător într-o prăvălie de postavuri, aşa că faptul de a fi văzut de un vânzător la băcănie nu schimbă nimic. Şi în al doilea rând, există
o mare diferenţă între domnişoara Hale şi Fanny. Îmi pot închipui că
prima ar putea avea motive serioase pentru care să poată şi să
trebuiască să nu ţină seama de unele aparente incorectitudini în comportarea ei. Nu ştiu ca Fanny să fi avut vreodată motive serioase care s-o determine să facă ceva. Trebuie ca alţii să aibă grijă de ea.
Cred că domnişoara Hale se poate păzi şi singură.
— Văd că ai făcut o frumoasă caracterizare surorii tale! Crede-mă, John, s-ar fi putut zice că domnişoara Hale a făcut destul ca să devii mai clarvăzător. Te-a împins s-o ceri în căsătorie, manifestându-şi fără ruşine o aşa-zisă grijă pentru tine – ca să provoace, fără
îndoială, o rivalitate între tine şi acest tânăr. Toată comportarea ei îmi este acum clară. Eşti de acord că tânărul acela e iubitul ei – nu-i aşa?
Domnul Thornton se întoarse spre mama lui; chipul îi era cenuşiu, încruntat.
— Da, mamă. Cred că e iubitul ei.
După aceste cuvinte, se întoarse iarăşi cu spatele – trupul i se crispă, de parcă l-ar fi săgetat o durere. Îşi îngropă faţa în mâini.
Apoi, înainte ca ea să spună ceva se răsuci brusc:
— Mamă, e iubitul ei, oricine ar fi, dar ea ar putea avea nevoie de ajutor şi de sfaturi din partea unei femei – cine ştie ce greutăţi sau ispite are de întâmpinat – sunt sigur că are. Nu vreau să ştiu de ele; dar, cum ai fost întotdeauna pentru mine o mamă bună – da! şi iubitoare, te rog, du-te la ea şi câştigă-i încrederea şi sfătuieşte-o cum e mai bine să facă. Ştiu că s-a întâmplat ceva, că trebuie să fie 347
ceva care o chinuie cumplit.
— Pentru numele lui Dumnezeu, John! exclamă mama lui, acum neliniştită. Ce vrei să spui? Ce vrei să spui? Ştii ceva?
El nu răspunse nimic.
