— Nu eu trebuie să judec sindicatu’. E treaba lor ce fac. Cei dintr-o branşă trebuie să rămână uniţi; şi, dacă nu vor să-şi încerce norocu’ împreună cu restu’, sindicatu’ are el metodele şi mijloacele lui.
Dându-şi seama că Higgins era nemulţumit de întorsătura pe care o luase discuţia, domnul Hale rămase tăcut. Margaret, însă, deşi pricepuse şi ea la fel de limpede ce simţea Higgins, nu ştia să tacă.
Instinctiv, avea impresia că dacă l-ar putea aduce pe Higgins la o exprimare directă, ar ieşi un lucru lămurit pe baza căruia s-ar putea 258
argumenta în favoarea a ceea ce era bine şi drept.
— Şi care sunt metodele şi mijloacele sindicatului?
Higgins îşi ridică privirea spre ea, gata să se împotrivească cu încăpăţânare în faţa dorinţei ei de a se informa. Dar chipul liniştit al fetei, privirea stăruitoare şi plină de încredere, îndreptată spre el, îl siliră să răspundă:
— Păi, cum să zic, dacă un om nu face parte din sindicat, ăi de lucrează la războaiele din jurul lui primesc ordin să nu vorbească cu el – iar dacă-i necăjit ori bolnav, nu contează; e de partea ailaltă a hotarului; nu-i de-al nostru; vine printre noi, lucrează printre noi, da’ nu-i de-al nostru. În unele locuri, ăi de-i vorbesc sunt amendaţi.
Încearcă asta, domnişoară; încearcă să trăieşti un an sau doi printre oameni care îşi întorc privirile când te uiţi la ei; încearcă să lucrezi printre oameni de care ştii că au în inimă pică mare pe tine – cărora, dacă le zici că eşti bucuros, nu li se luminează chipu’ şi nu-şi mişcă
buzele – şi dacă ţi-e inima grea, nu poţi să le zici nimic, că tot nu-ţi bagă în seamă suspinele sau întristarea (şi nu-i bărbat ăla de se vaită că nu-l întreabă oamenii ce-i cu el) – încearcă dumneata asta, domnişoară – zece ore pe zi, timp de trei sute de zile, şi-o să cam afli ce-i sindicatu’.
— Bine, exclamă Margaret, dar asta-i tiranie! Nu. Higgins, nu-mi pasă de furia dumitale nici cât negru sub unghie. Ştiu că pe mine n-o să te superi chiar dacă-ai vrea, aşa că trebuie să-ţi spun adevărul: nu am auzit niciodată, în toată istoria pe care am citit-o, despre un chin mai lent şi mai prelungit decât acesta. Şi dumneata faci parte din sindicat! Şi vorbeşti despre tirania patronilor!
— N-ai decât să zici ce-ţi place! spuse Higgins. Între dumneata şi orice vorbă mânioasă de-a mea stă fata mea moartă. Crezi că uit cine zace acolo şi cât te-a iubit? Şi dacă-i vorba pe-aşa, patronii ne-au făcut să păcătuim, dacă sindicatu’ e-un păcat. Poate nu ăi de-acu –
dar părinţii lor. Taţii lor i-au asuprit pe taţii noştri până s-a ales prafu’ de ei; şi până s-a ales pulberea de noi! Ascultă-aici, părinte, cred c-am auzit-o pe mama citind un text: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”. Aşa-i şi cu ei. Sindicatu’ a apărut în zilele alea de împilare grea; a fost nevoie. După mine, e nevoie şi acu’. Aşa ne opunem nedreptăţii – fie că-i vorba de ieri, de azi ori de mâine. E ca războiu’; aduce cu el şi multe fărădelegi; da’
cred c-ar fi fost mult mai multe nelegiuiri fără el. Singura noastră
259
şansă e să-i unim pe oameni pentru interesu’ comun; şi, dacă unii-s laşi iar alţii-s proşti, tot trebuie să vină şi să ia parte la marşul cel mare, care are o singură putere: număru’ oamenilor.
— Oh! oftă domnul Hale, sindicatul acesta al vostru ar fi minunat, splendid – ar fi creştinismul însuşi – dacă ar urmări bunăstarea tuturor şi nu numai pe cea a unei clase sociale, în opoziţie cu alta.
— Socot că-i timpu’ să mă duc şi eu, domnule, spuse Higgins, auzind ceasul bătând de zece.
— Acasă? întrebă Margaret foarte blând.
— Acasă, domnişoară. Poţi să ai încredere în mine, cu toate că fac parte din sindicat.
— Am cea mai mare încredere în dumneata, Nicholas.
— Stai! spuse domnul Hale, îndreptându-se grăbit spre rafturile cu cărţi. Domnule Higgins! Nu vrei să te alături nouă la rugăciune?
Higgins o privi pe Margaret cu îndoială. Ochii ei gravi, plini de blândeţe, îi întâlniră pe ai lui; în ei nu se citea nicio constrângere, ci doar cea mai adâncă înţelegere. Nu spuse nimic, dar rămase pe loc.
Aşa că Margaret cea bisericoasă, tatăl ei disidentul şi Higgins necredinciosul îngenuncheară împreună. Şi nu le dăună cu nimic.
260
CAPITOLUL XXIX
O RAZĂ DE SOARE
„Dorinţe îmi veniră-n minte, uşor înveselind-o.
Şi câteva biete plăceri posomorâte,
Toate-n lumina palidă-a speranţei reci, Fragila lor aripă argintind, zburară
Gâze în a lunii lumină!”
COLERIDGE
ÎN DIMINEAŢA URMĂTOARE, Margaret primi o scrisoare de la Edith. Era tot atât de afectuoasă şi de inconsecventă ca şi cea care o scrisese Dar afecţiunea ei incinta propria fire afectuoasă a lui Margaret; iar cu inconsecvenţa se obişnuise de mult, astfel încât nu o mai lua în seamă. Scrisoarea suna astfel:
„Oh, Margaret, ar merita să faci o călătorie până aici, ca să-mi vezi băieţelul! E un copilaş încântător, mai ales când e cu boneţica în cap şi în mod special cu cea pe care i-ai trimis-o tu, ca o fata bună, perseverentă şi cu mâini de aur ce eşti! După ce-am stârnit invidia tuturor mamelor de pe-aici, vreau să îl arăt cuiva care nu l-a mai văzut şi să aud o colecţie nouă de expresii pline de admiraţie; poate că acesta e singurul motiv; poate că nu-nu, probabil că e amestecat şi cu puţină dragoste pentru verişoara mea; dar vreau atât de mult să vii aici, Margaret! Sunt sigură că ar fi cel mai bun lucru pentru sănătatea mamei tale; aici toţi oamenii sunt tineri şi sănătoşi şi cerul e mereu albastru şi soarele străluceşte tot timpul şi orchestra cântă minunat, de dimineaţă până seara; şi, ca să revin la refrenul meu continuu, copilaşul zâmbeşte tot timpul. Ce mult mi-ar plăcea să-i faci o schiţă, Margaret. Nu are importanţă ce face; orice-ar face e lucrul cel mai drăguţ, cel mai fermecător şi cel mai frumos. Cred că
vă iubesc mult mai mult decât pe soţul meu, care devine din ce în ce mai corpolent şi mai ţâfnos – ceea ce el numeşte „ocupat”. Nu! nu-i adevărat. Chiar acum a venit cu vestea că va avea loc un picnic nemaipomenit, dat de ofiţerii de pe vasul „Hazard”, care e ancorat în golful de dedesubt. Retrag tot ce am spus mai înainte despre el, din 261
cauză că mi-a adus o veste atât de plăcută. A existat parcă un om care şi-a băgat mâna în foc, numai fiindcă a spus sau a făcut ceva ce a regretat apoi? Oricum, eu nu mi-o pot băga pe-a mea, pentru că
m-ar durea şi pentru că m-aş alege cu o cicatrice urâtă; dar retrag tot ce am spus cât mai repede posibil. Cosmo e la fel de adorabil ca şi copilaşul, deloc corpolent şi cel mai neţâfnos dintre soţi; doar că, uneori, e foarte, foarte ocupat. Pot spune că, fără a-mi trăda datoria de soţie – despre ce vorbeam? – am ceva foarte important să îţi spun.
Oh, da – scumpa mea Margaret! – trebuie să vii să mă vezi; i-ar face bine şi mamei tale, după cum am mai spus. Roagă-l pe doctor să-i prescrie călătoria. Spune-i că fumul din Milton îi face rău. Nu am nicio îndoială că aşa şi este într-adevăr. Trei luni (nici nu mă
gândesc să staţi mai puţin) în clima aceasta minunată – numai soare şi struguri peste tot ca murele, ar vindeca-o complet. Nu îl invit şi pe unchiul – (scrisoarea deveni acum mai forţată şi mai bine scrisă; domnul Hale era pus la colţ, ca un copil rău, pentru că renunţase la parohia sa) – pentru că, după câte ştiu, dezaprobă războiul şi soldaţii şi orchestrele; ştiu cel puţin că mulţi disidenţi fac parte din Asociaţia Păcii şi mi-e teamă că nu i-ar plăcea să vină; dar, dacă
vrea, te rog să-i spui, draga mea, că atât Cosmo cât şi eu ne vom strădui să-l facem să se simtă bine; şi am să ascund uniforma roşie şi sabia lui Cosmo şi o să pun orchestra să cânte tot felul de bucăţi serioase şi solemne; sau, dacă o să cânte piese vesele şi superficiale, ritmul va fi de două ori mai lent. Dragă Margaret, dacă unchiul va ţine să vă însoţească, pe tine şi pe mătuşa, vom încerca să facem şederea cât mai plăcută, deşi sunt cam speriată de cei care fac ceva de dragul conştiinţei lor. Sper că tu nu ai făcut niciodată aşa ceva.
Spune-i mătuşii să nu ia prea multe haine călduroase, deşi mă tem că nu veţi putea veni înainte de sfârşitul anului. Dar nici nu ştiţi ce căldură e aici! Am încercat să-mi pun la un picnic splendoarea mea de şal indian. Am rezistat cât de mult am putut, gândindu-mă
