O ambulanță a oprit în fața intrării principale cu sirenele încă pornite.
— Jane, a insistat ea, exasperată.
— Ce? Ce-ai spus?
Sirenele s-au oprit. Din spatele mașinii a fost coborâtă o targă și transportată repede în clădire, însoțită de doi paramedici îmbrăcați în verde și un doctor în albastru.
— Încă te sâcâie jurnalista aia?
— Poate.
Marnie a oftat.
— Te înțeleg. Dar, dacă te încălzește cu ceva, pentru mine a fost într-un fel mai rău. Pe mine m-a păcălit. Am crezut că e cumsecade atunci, când ne-am întâlnit. Părea chiar drăguță. Și era și foarte frumoasă. Părea atât de bună și de înțelegătoare. Chiar am crezut că pot avea încredere în ea. Dar n-a făcut decât să joace teatru, nu? Așa că gata: mi-am învățat lecția. Știu că e groaznic să suporți astfel de acuzații – nu uita că știu cum e –, dar ea nu mai contează.
Am dat din cap ca și cum înțelegeam, ca și cum era logic ce spune, ca și cum eram la rândul meu deranjată de o acuzație falsă.
— Sau nu e asta? a continuat Marnie. E ceva ce-a spus ea? În mesaj? Asta e problema?
Am scuturat din cap.
— Ce ți-a spus? a insistat Marnie.
VP - 178
Am tăcut o clipă, căutând un răspuns care să nu mă incrimineze.
— Probabil același lucru pe care ți i-a spus și ție.
— Eu n-am ascultat decât începutul. L-am șters imediat ce mi-am dat seama de la cine era. Dar ce era? Ce zicea?
Am simțit că mă străbate un fior de ușurare. Avusesem dreptate să nu mă
panichez. Marnie nu știa nimic în plus față de ce știa înainte. Apoi acel scurt moment de ușurare a fost înlocuit de o teamă mai subtilă. Pentru că nu era vorba că Valerie lăsase un mesaj irelevant, în care nu spunea nimic, așa cum sperasem eu. Era vorba că pur și simplu avusesem noroc. Dacă Marnie n-ar fi șters mesajul, cine știe ce ar fi aflat.
— Jane?
— A sunat să se scuze.
Aproape că mi-e rușine s-o spun, dar adevărul este că am inventat pe loc restul mesajului, fără să mă gândesc prea mult, brodând această minciună la fel de ușor cum făcusem cu celelalte.
— Zicea că a avut o perioadă mai grea, că fostul ei soț s-a recăsătorit recent și că ea s-a cufundat cu totul în muncă. Zicea că îi pare rău pentru ce ne-a făcut și că speră s-o iertăm.
A fost a șasea minciună.
Am spus-o din același motiv pentru care le-am spus pe celelalte. Numai că
această minciună era diferită, fiindcă oferea doar un răgaz, nu punea capăt unei probleme. Valerie o luase în vizor pe Marnie. Și avea s-o facă din nou.
Presiunea creștea. Trebuia să acționez.
— Oh, ce ciudat, a spus Marnie fixându-mă cu privirea. Mie mi s-a părut foarte neliniștită la începutul mesajului. Cum zicea…?
— Nu contează… am dat eu să spun.
— Nu, știu, m-a întrerupt ea. Dar acum mă sâcâie. A zis ceva care imediat m-a iritat, știi? Atunci mi-am dat seama că ea era și n-am vrut să ascult.
Pentru că eram sigură că va fi ostilă și o va lua de la capăt cu acuzațiile alea ridicole și n-aveam chef, sincer. Dar… Of, nu-mi aduc aminte.
— Cred că băuse.
— Probabil. Deși sunt sigură că mai era ceva.
Știa? Se îndoia de mine? Nu-mi dădeam seama. Dar mi se părea puțin probabil. Pentru că jurnalista era o prezență intermitentă în viața noastră, care ne urmărea și ne hărțuia, care publicase niște minciuni răutăcioase pe internet, în timp ce eu eram prietena ei de nădejde: serioasă, stabilă, permanentă. Era cuvântul uneia împotriva cuvântului celeilalte, știam pe cine va crede Marnie. Și totuși am simțit o umbră de îndoială pentru că, până
atunci, nu cred că mă mai contrazisese atât de ușor.
— Da, a spus ea în timp ce taxiul a oprit în fața noastră. Probabil că asta e.
VP - 179
*
Am mers acasă cu ele, fixând în mașină scăunelul lui Audrey, apoi cărându-i toate lucrurile – pungile cu pamperși, păturicile, hăinuțele de schimb – până sus la apartament. Am așteptat în fața ușii cât timp Marnie s-a chinuit să bage cheia în broască și s-o răsucească. Apoi ușa s-a deschis.
Apartamentul era așa cum îl lăsaserăm: toate puse la locul lor, doar mingea albastră nemișcată în mijlocul salonului, holul curat și ordonat, cu covorul alb-negru întins frumos la baza scării.
Am rămas acolo cu bagajele în mâini, apoi Marnie s-a întors către mine și a spus:
