— Poate, mi-a răspuns, ca şi cum nu m-ar fi auzit bine din cauza tumultului stârnit de propriile gânduri.
Apoi s-a întors spre tine şi mi te-a luat din braţe, strângându-te la piept şi sărutându-te pe cap şi pe obraji.
— Fetiţa e bine? I-a fost frică?
— E bine, am spus. Cred că-i e puţin foame.
Helen s-a aşezat apoi pe o bancă, a scos un borcănel cu mâncare pentru copii şi a început să-ţi dea să mănânci, cântându-ţi unul dintre acele cântecele pe care eu nu le înţelegeam, maghiar sau românesc.
— E un loc minunat aici, spuse după câteva clipe. Hai să mai rămânem vreo două zile.
— Trebuie să ne întoarcem la Paris până joi seara, am obiectat.
— Păi, nu-i nicio diferenţă între a rămâne aici peste noapte şi a sta în Les Bains, a replicat ea calm. Putem coborî mâine să luăm autobuzul, dacă eşti de părere că trebuie să plecăm atât de repede.
Am acceptat, fiindcă părea atât de bizară, dar am resimţit o oarecare strângere de inimă chiar şi atunci când m-am dus să
vorbesc cu ghidul nostru. El a discutat cu superiorul lui, care a spus că eram bine-veniţi să rămânem, casa de oaspeţi fiind goală. Între prânzul simplu şi cina la fel de simplă pe care monahii ni le-au oferit într-o încăpere de lângă bucătărie, am rătăcit prin grădina de trandafiri, ne-am plimbat prin livada de dincolo de zidurile mănăstirii şi am stat în partea din spate a mănăstirii pentru a asculta mesa, în vreme ce tu dormeai în poala lui Helen. Un călugăr ne-a aşternut paturile cu cearceafuri aspre şi curate. După ce ai adormit pe unul dintre ele şi le-am lipit pe ale noastre de al tău în stânga şi-n dreapta, ca să nu cazi, eu am început să citesc, prefăcându-mă că nu mă uit la Helen. Ea şedea pe marginea patului ei în rochia neagră de bumbac, privind în noapte. Mă bucuram că perdelele erau trase, dar
— 738 —
în cele din urmă s-a ridicat, le-a dat într-o parte şi a rămas acolo, cu ochii pierduţi afară.
— Trebuie să fie întuneric, am spus, nefiind niciun oraş în apropiere.
— E foarte întuneric, dar aşa a fost totdeauna aici, nu crezi?
— De ce nu vii în pat?
M-am aplecat peste tine şi am bătut cu palma aşternutul, ca pentru a o invita.
— Bine, a replicat ea, fără a protesta câtuşi de puţin.
De fapt, mi-a zâmbit şi s-a aplecat pentru a mă săruta înainte de a se culca. Am luat-o în braţe pentru o clipă, simţindu-i forţa din umeri şi pielea netedă a gâtului. Apoi s-a întins şi s-a învelit, părând că a adormit mult înainte ca eu să-mi termin capitolul şi să sting felinarul.
M-am trezit în zori, simţind o adiere în cameră. Era foarte linişte; tu răsuflai uşor lângă mine, sub păturica ta de copil, dar patul lui Helen era gol. M-am ridicat fără zgomot şi mi-am pus pantofii şi haina. Chiliile abia se desluşeau, curtea era învăluită într-o lumină
palidă, cenuşie, iar din fântână nu se zărea decât o formă
întunecată. Mi-a trecut prin minte că soarele avea nevoie de ceva timp să ajungă aici, dat fiind că trebuia să treacă mai întâi de piscurile acelea înalte dinspre est. Am privit în jur, căutând-o pe Helen fără s-o strig, fiindcă ştiam că îi place să se trezească devreme şi poate că şedea pierdută în gânduri undeva, pe vreo bancă, aşteptând răsăritul. Dar n-am zărit-o nicăieri şi, când cerul s-a mai luminat puţin, am început s-o caut mai rapid, ducându-mă la banca pe care stătusem cu o zi înainte şi apoi în capelă, cu mirosul său fantomatic de fum.
În cele din urmă am început s-o strig, mai întâi încet, apoi mai tare şi în final alarmat. După câteva minute, un călugăr a ieşit din refectoriu, unde probabil îşi lua prima masă a zilei, tăcut, şi m-a întrebat dacă mă poate ajuta, dacă aveam nevoie de ceva. I-am
— 739 —
explicat că soţia mea dispăruse, iar el m-a însoţit în căutări.
— Poate că doamna s-a dus să se plimbe?
Dar nu era nici urmă de ea în livadă, în parcare sau în cripta întunecată. Am căutat pretutindeni în vreme ce soarele urca dincolo de piscuri, apoi călugărul a chemat şi alţi monahi, iar unul dintre ei a spus că ia maşina şi coboară spre Les Bains, pentru a întreba şi acolo. Într-o pornire de moment, l-am rugat să aducă şi poliţia la întoarcere. Apoi te-am auzit plângând în casa de oaspeţi; am alergat spre tine, speriat că ai căzut poate din pat, dar tocmai te treziseşi. Ţi-am dat repede să mănânci şi apoi te-am luat în braţe, şi am căutat din nou în locurile deja ştiute.
În cele din urmă am cerut să fie adunaţi toţi călugării şi chestionaţi. Abatele a acceptat imediat şi i-a chemat în peristil.
Nimeni n-o văzuse pe soţia mea după ce ieşisem de la bucătărie cu o seară în urmă, ducându-ne spre casa de oaspeţi. Toată lumea era îngrijorată – la pauvre, a spus un călugăr, iar remarca lui mi-a stârnit un val de iritare. Am întrebat dacă vorbise cineva cu ea ieri sau dacă
observase ceva neobişnuit.
— Noi nu vorbim cu femeile, ca regulă generală, mi-a răspuns abatele politicos.
Dar un călugăr a făcut un pas înainte şi l-am recunoscut imediat pe bătrânul care avea datoria de a sta mereu în criptă. Trăsăturile lui erau calme şi blânde, aşa cum le văzusem cu o zi înainte în lumina lanternei, cu acea uşoară confuzie pe care o remarcasem deja.
— Doamna s-a oprit pentru a vorbi cu mine, a spus el. Nu mi-a plăcut să încalc regulile mănăstireşti, dar era o doamnă atât de liniştită şi de politicoasă, încât i-am răspuns la întrebări.
— Ce v-a întrebat?
Inima îmi bătea deja repede, dar la cuvintele lui a început să-mi bubuie frenetic.
— A vrut să ştie cine e îngropat acolo şi i-am explicat că este vorba despre un abate de la începuturile mănăstirii noastre şi că îi
— 740 —
venerăm amintirea. Apoi m-a întrebat ce fapte măreţe făcuse, iar eu i-am povestit că avem aici o legendă – monahul a privit întrebător spre abate, care i-a făcut semn să continue – o legendă care spune că
abatele a dus o viaţă de sfânt, dar din nefericire a fost lovit de un blestem în moarte, drept care s-a ridicat din mormânt pentru a le face rău călugărilor, iar trupul lui a trebuit purificat. Iar când a fost purificat, un trandafir alb a crescut din inima lui, simbolizând iertarea pe care i-a acordat-o Maica Domnului.
— Şi de aceea stă cineva de veghe la căpătâiul lui? am întrebat cu răsuflarea tăiată.
Abatele ridică din umeri.
