Stăpânul mă priveşte încruntat, dar nu zice nimic. Dau ocol mesei ca s-o servesc pe stăpână.
Stăpâna soarbe puţin din cidru.
— Am poftă de prăjitură, Susanna. Mâine trebuie să-mi faci o prăjitură cu ghimbir.
Mă uit peste masă la stăpân. Nu mai avem ghimbir. Şi nici zahăr, şi stăpânei nu-i place mierea.
Cu o fluturare a mâinii, domnul Pratt dă de înţeles că cererea soţiei nu trebuie luată în seamă.
— Susanna n-are de ce să încălzească mâine cuptorul. Vei aştepta până la ziua de copt.
— Dar nu vreau să aştept până miercuri pentru o prăjitură.
— Ba aşa o să faci.
Doamna Pratt îmi aruncă o privire încărcată de resentimente şi se întoarce clocotind de furie la farfuria ei.
După ce termin de servit prânzul, îi duc pe Dinah şi pe John la culcare. Până să mă întorc în sufragerie, restul familiei a terminat cu prânzul.
Ies din casă cu braţele pline de tăvi murdare şi o carafă goală, bucuroasă să revin în bucătărie şi să rămân singură. Las farfuriile în copaie şi mă gândesc la scena din sufragerie. A ieşit mai bine decât m-am aşteptat.
Degete lungi şi aspre mă prind de antebraţ şi mă trag în spate până ce mă lovesc de un corp solid. Cealaltă mână a stăpânului se plimbă peste pântecul meu şi mă lipeşte de el. Şocul îmi trimite în ceafă fiori ca nişte mici păianjeni.
— Domnul Lewis este iubitul tău secret?
— Nu am niciun iubit secret.
Mirosul dezgustător de lână năduşită îmi umple nările. Stăpânul nu m-a pipăit niciodată aşa.
— Ţi-a făcut avansuri?
— Domnul Lewis s-a purtat cât se poate de cuviincios cu mine.
243
Sângele îmi pulsează în urechi, atenuând sunetele.
— Te-a sărutat?
Răsuflarea lui îmi zgârie urechea.
— Nu.
— Ar face bine să nu se mai apropie de tine. Eşti a mea.
Sunt a lui? Dumnezeule milostiv, sunt sluga lui cu contract de ucenicie, nu sclavă. Stăpânul pare c-a înnebunit. Trebuie să încerc să-l calmez.
— Daţi-mi drumul, vă rog, domnule Pratt. Trebuie să mă duc la copii. O să se trezească din somn din clipă în clipă.
— Nimic altceva nu-mi aparţine în totalitate, continuă el să
şoptească, de parcă nu m-ar fi auzit. Am ferma şi moara. Dar Drusilla nu uită să-mi amintească de fiecare dată că au fost zestrea ei. Vacă grasă şi proastă.
Mă zbat, dar îşi întăreşte strânsoarea de fier.
— Domnule, daţi-mi drumul, vă rog. Nu vreau să-mi faceţi confidenţe.
— Ba ai să mă asculţi, dacă aşa zic eu.
E prea puternic ca să pot scăpa din strânsoare. Panica aproape că
mă lasă fără suflare. Suntem singuri. Chiar dacă ţip, n-o să mă audă
nimeni.
Mă cutremur de oroare când îl simt întărindu-se ca reacţie la contactul dintre noi. Spaima mea l-a excitat.
Scoate un hohot de râs ca un lătrat adânc şi crud.
— Nu-ţi permit să ai nicio relaţie cu domnul Lewis sau cu vreun alt bărbat.
Nicio relaţie cu Mark? Iată un ordin la care n-am intenţia să mă
supun. Va trebui să mă lege cu lanţuri în bucătărie pentru a mă
împiedica să-l văd pe Mark.
Odată cu hotărârea asta, mintea mi se limpezeşte. N-am izbutit nimic cu rugăminţile şi nici cu zbaterea. O să schimb tactica. Mă
