prefac că leşin.
Domnul Pratt mormăie surprins când mă las moale în braţele lui.
244
Mă sprijină încă o clipă, apoi mă lasă să cad. Rămân întinsă pe jos.
Mă înghionteşte cu vârful cizmei, apoi păşeşte peste corpul meu. Se îndreaptă bocănind către uşă.
— Nu permit nimănui să fure ce îmi aparţine. Dacă îl mai prind pe domnul Lewis în apropierea ta, o să îi pară rău.
*
Termin de spălat vasele şi pun fasolea la fiert în oală, apoi mă
strecor în cămară cu o bucată de brânză în mână şi scot de sub rafturi exemplarul din Persuasiune. Recitirea volumului îmi produce aceeaşi plăcere ca prima dată.
— Aici erai, Susanna, zice doamna Pratt din spatele meu.
Cum de n-am auzit-o când a intrat?
Nu mai am timp să ascund cartea sub rafturi. O strecor în buzunar şi nu-mi rămâne decât să sper că nu a remarcat mişcarea mea furişă.
— De ce stai pe întuneric în cămară? Vino încoace. Stăpâna se grăbeşte spre bancă, se lasă să cadă pe ea şi-şi netezeşte cutele rochiei crem noi peste pântecul rotunjit. Vineri va trebui să coacem din nou.
Poate că e de înţeles de ce stăpânul nu-şi poate plăti datoriile la băcănie. Stăpâna cheltuie sume mari pe haine la modă.
— Vineri, doamnă?
— Toate doamnele din oraş m-au invidiat întotdeauna pentru contribuţia mea la sărbătoarea de Ziua Independenţei, şi anul ăsta nu va fi cu nimic diferit. Îşi face vânt şi gândul la plăcerea pregătirilor care ne aşteaptă îi îndulceşte trăsăturile. Vreau să
servesc mâncăruri deosebite. Nimeni nu se va gândi să aducă tartă
cu cartofi dulci şi sonker de afine.
O urmăresc şi un presentiment urât mă cuprinde. E vremea să afle în ce situaţie dificilă se află familia şi eu sunt cea chemată să îi spun.
Cu toate că sarcina asta nu-mi face nicio plăcere şi mă gândesc cu groază la consecinţe.
245
— Săptămâna asta n-am cum să pregătesc nimic special.
— Cum aşa?
— Nu mai avem zahăr şi mirodenii.
Încetează să-şi mai facă vânt şi mă priveşte lung.
— Cred că te înşeli.
— Nu, doamnă.
Se ridică gemând, trece pe lângă mine şi se repede în cămară. Aud zăngănit de borcane deschise şi închise. Iese din cămară şi-şi încreţeşte buzele, bosumflată.
— Ce prostie să rămânem fără provizii. De ce nu l-ai prevenit pe domnul Pratt?
Nu las insulta să-mi schimbe expresia feţei.
— L-am prevenit în urmă cu două săptămâni.
Îşi umflă nările.
— Voi vorbi cu soţul meu. Sper că nu m-ai minţit. Acum du-te la cumpărături la domnul Foster.
Îmi face semn să ies.
— Domnul Foster nu mai vrea să ne servească.
Îşi mijeşte ochii, nedumerită.
— Pentru ce motiv?
— Poate că soţul dumneavoastră vă va da explicaţiile necesare.
Îmi pot imagina scena. Doamna Pratt îşi va aborda soţul furioasă.
El va şti care e sursa informaţiilor şi voi încasa din nou o bătaie pentru că i-am dezvăluit secretul. Poate c-ar fi bine să mă refugiez în grădină.
