Faţa doamnei Pratt trece prin diverse expresii, într-o succesiune rapidă, sfârşind cu una de hotărâre fermă.
— Urmează-mă.
Dispare în curte.
Mă uit în jur, în căutarea unei ascunzători pentru carte. Poate în oala cea mare?
— Susanna? pufăie doamna Pratt din prag. N-ai auzit ce-am spus?
246
— Ba da, doamnă.
Mă grăbesc să o ajung din urmă. Merge legănat, dar cu o agilitate surprinzătoare. Se îndreaptă către prăvălia domnului Foster şi se opreşte afară.
— Aşteaptă aici.
— Da, doamnă.
Urcă greoi treptele din lemn şi trece pragul. Dinăuntru se aud voci când ridicate, când mai joase. După o vreme, stăpâna reapare.
— Poţi să intri să iei zahărul. Domnul Foster o să-ţi dea şi scorţişoară şi ghimbir.
Stă şi mă aşteaptă la baza scării.
Cu buzele strânse, domnul Foster îmi îndeasă proviziile în braţe.
O însoţesc pe stăpână înapoi spre casă şi mă gândesc ce altceva, aș
putea pregăti pentru cină. Nişte pâine din făină de porumb ar merge bine cu mâncarea de fasole şi poate c-ar trebui să mai caut castraveţi în grădină.
Deborah stă cu cei patru copii mai mici în curte. De cum ne zăreşte, Dorcas o rupe la fugă spre noi.
— Mama?
— Lasă-mă în pace, Dorcas, zice doamna Pratt, apoi se întoarce către fiica cea mai mare. Tata e acasă?
— Da, mamă, înghite în sec Deborah. A zis că s-a întors pentru cină.
Doamna Pratt dă energic din cap şi intră în casă. Uşa se închide în urma ei cu un mic păcănit.
Deborah îl ia pe John în braţe şi vine după mine în bucătărie.
— Unde a fost mama?
— La prăvălie.
Dorcas îşi vâră capul pe uşă.
— Ce ai acolo?
— Ingrediente.
— Ne faci ceva bun astăzi?
Scutur din cap cu părere de rău şi iau făina de porumb şi un 247
castron.
Din casă se aud ţipete. Dorcas se răsuceşte pe călcâie şi o rupe la fugă. Deborah şi cu mine ne repezim spre uşă.
— Nu înţeleg ce se petrece, zice Deborah şi-l strânge protector la piept pe bebeluşul John.
— Nici eu.
Tremură de spaimă.
— Cred că e timpul să vedem ce fac găinile.
— Bună idee.
Intru înapoi în bucătărie şi mă întreb cât de iute aş putea să mă fac nevăzută în grădină. Din păcate, m-am apucat să fac pâinea. Mă
întorc la masa de lucru şi încep să frământ viguros aluatul.
— Delilah, Dinah, veniţi încoace, le strigă Deborah pe surorile ei mai mici.
Fetiţele coboară tropăind treptele din spate şi imediat Dorcas se strecoară pe uşa din faţă.
