Oare are dreptate? Nu-mi vine să cred, dar n-am cum să fiu sigură.
— E un risc pe care sunt pregătită să mi-l asum.
— Şi nici la mama ta acasă nu vei fi bine-venită.
Mă încrunt.
— De unde ştiţi?
— Domnul Shaw se va însura în toamna asta cu mama ta. Şi de cum se va muta acolo, în casă nu va mai fi loc pentru tine şi Phoebe.
— Când v-a spus el asta?
— Ieri, după slujba de la biserică. Mama ta l-a convins ca Phoebe să nu se ocupe de îngrijirea copiilor. O s-o dea pe Phoebe ucenică.
Domnul Pratt îmi aruncă un zâmbet – un zâmbet perfid, ca de pe care se pregăteşte să-şi înşface prada. Dacă Susanna Marsh ne părăseşte, poate că Phoebe Marsh îi va lua locul.
Un chicotit pătrunzător străpunge aerul. Delilah iese în goană de după stiva de lemne şi aleargă spre noi.
— Tati, vreau ca Phoebe să vină să stea la noi. Se opreşte lângă el şi se uită în sus, radiind de bucurie. Să ştii că mă ascundeam de Susanna.
Dorcas iese şi ea din umbră, cu faţa îmbujorată toată. Se uită la mine cu ochi mari, cuprinşi de panică. N-am cum s-o ajut.
— Şi zici că te-ai ascuns, Delilah? Îi ciufuleşte cârlionţii în timp ce aruncă priviri furioase către Dorcas. Presupun că tu i-ai propus jocul ăsta surioarei tale.
Dorcas dă încet din cap şi buza de jos îi tremură.
— După cină, să mă aştepţi în spatele bucătăriei ca să-ţi primeşti pedeapsa.
Delilah îşi mută privirea de la tatăl ei la soră, scoate un urlet şi se repede spre mine, mi se agaţă de picioare şi-şi îngroapă faţa în fusta mea. O bat pe umăr cu mintea în altă parte. Plânsul ei n-o să schimbe efectul cuvintelor pe care le-a aruncat din neştiinţă, însă mă doare sufletul s-o văd că îşi dă seama ce se va întâmpla.
156
— Cât despre tine, Susanna, zice stăpânul pe un ton de conversaţie, înţeleg că minţi deseori ca să-mi ascunzi obrăzniciile copiilor, nu-i aşa?
— Da, domnule.
— Atunci o să mă văd şi cu tine imediat după cină. Îşi strânge buzele şi zâmbeşte strâmb. Poate că tu îi vei aplica corecţia lui Dorcas.
— Ba nu, domnule, spun eu pe un ton ferm, ridicând bărbia.
Chiar dacă m-ar ameninţa că mă omoară din bătaie, tot n-am s-o lovesc pe Dorcas.
— Cum vrei. Va fi de ajuns pentru tine să priveşti cum o pedepsesc.
157
CAPITOLUL 18
NOUĂ SAU UZATĂ
Între tunsul gazonului şi antrenamente, nu mi-a rămas timp să
caut numele copiilor Pratt în arhive, cu atât mai mult cu cât nici n-aş
şti de unde să încep. Totuşi nu am de gând să mă prezint la cascadă
cu mâna goală. Susanna va primi astăzi nişte batoane cu proteine.
Magazinul Whole Foods este arhiplin luni, de parcă toată lumea din zona asta a Raleigh-ului s-ar fi decis brusc să se oprească aici pentru un meniu vegan gata preparat şi încălzit la microunde. Trec de raionul cu delicatese şi mă îndrept spre rafturile rezervate batoanelor energizante. Îmi place să fac provizii pentru cazul în care părinţii ar uita să ia şi mâncărurile mele favorite atunci când merg la cumpărături. Şi începând de azi, Susanna va avea şi ea parte de provizii.
Mi-e greu să-mi dau seama ce i-ar plăcea. Poate c-ar trebui să
exclud din start untul de arahide şi ciocolata. Au un gust prea intens.
Mai bine fructe. Dar ce fructe? Căpşuni, caise sau smochine?
Iau din fiecare. Dacă nu-i plac, n-are decât să le arunce.
Plătesc, ies din magazin şi mă îndrept către parcarea pentru biciclete, unde las cumpărăturile în rucsac. Chiar când mă pregătesc să desfac lacătul, văd un anunţ cu REDUCERI afişat în vitrina magazinului preferat al mamei, Meredith Ridge Books.
O librărie – locul unde se vând romane.
Misivele diavolului.
O, da. Astăzi Susanna va căpăta mâncare plus romane.
Nu-mi ia decât o milisecundă ca să devin obsedat de ideea alegerii 158
