La scurt timp, David şi calul lui apărură printre pomi.
Zărindu-i pe cei doi, lăsă să-i scape un strigăt de bucurie.
Catherine stătea aplecată deasupra lui Marcus, frângându-şi mâinile de disperare. David descălecă şi veni spre ei, cu pistolul în mână.
— Nu amâna prea mult, îi şopti Marcus.
— Nu-ţi face griji.
Catherine aşteptă până auzi zgomotul piedicii şi se întoarse spre David. Cuţitul ei de tăiat hârtia îi făcuse o rană
destul de adâncă. Îi păru rău că nu lovise mai jos, mai aproape de inimă.
Amintindu-şi ce avea de făcut, ea începu să strige, arătându-l pe Marcus.
— Dacă nu-l ducem la doctor imediat, va muri. A pierdut prea mult sânge.
— Lasă-l să moară. Mă scuteşte pe mine de efortul de a-l ucide. David se uită la Marcus care stătea chircit, arătând ca o grămadă de haine, apoi o privi din nou pe Cat. Fata încerca 247
să se îndepărteze şi David se luă după ea.
— N-o să scapi aşa de uşor, îi strigă ea.
— Nu complica lucrurile, Cat. Nu fugi. Dacă ratez focul va trebui să te ucid cu mâinile goale şi nu cred că vrei asta.
— Crezi că vei putea s-o faci? Eşti rănit. Te-am lovit în dreptul inimii. În câteva minute o să mori. Catherine minţea, încercând să-i distragă atenţia de la Marcus.
David îşi privi o clipă pieptul însângerat. În acel moment, Marcus se aruncă asupra lui. Se prăvăliră amândoi pe pământ, dar Marcus nu avu puterea să-l imobilizeze. Se rostogoliră din nou, apoi David îl încălecă pe Marcus trântindu-l cu faţa la pământ şi pregătindu-se să tragă.
Catherine se năpusti asupra lui şi-l lovi cu toată puterea.
Pistolul zbură din mâna lui David şi ateriză într-o grămadă
de buruieni. Catherine s-ar fi dus să-l ia dacă n-ar fi observat că David îl apucase pe Marcus de păr. Ţipă când acesta îl lovi pe Marcus cu faţa de pământ şi se aruncă asupra lui.
Marcus nu mai opunea rezistenţă şi David se întoarse spre ea cu un rânjet. Cu o lovitură puternică aplicată cu dosul palmei, el o trimise la pământ, apoi se duse după pistol.
Catherine scutură capul pentru că nu mai vedea nimic; Marcus începu să geamă uşor. Ea îşi ridică privirile şi-l văzu pe David rânjind, cu arma în mână.
Catherine se aruncă în faţa lui Marcus, protejându-l.
David zâmbi.
— Vrei să mori tu prima? zise el.
— Mai bine mor eu, decât Marcus.
David era atât de aproape încât fata îi simţi mirosul de transpiraţie. El se întoarse brusc auzind un strigăt nefiresc de puternic. Un călăreţ cobora panta în viteză.
— El Grande! şopti Catherine şi ochii i se umplură de lacrimi.
Catherine observă că era urmat de un grup de poliţişti în uniforme. Ea privi spre Marcus, care îşi ştergea sângele de pe faţă.
David Lytton se întoarse brusc şi o porni spre calul lui. El Grande se apropie. Catherine observă că nu era înarmat.
David Lytton se întoarse şi ridică pistolul.
248
— Nu! strigă Catherine. Dumnezeule, nu!
Fata auzi pocnetul şi îl văzu pe El Grande căzând de pe cal; apoi Excalibur îl atacă pe David lovindu-l cu copitele.
Catherine ţâşni spre El Grande care zăcea pe pământ. În clipa aceea ajunseră şi poliţiştii la locul luptei.
CAPITOLUL 30
Uşa de deschise şi Penn îşi făcu apariţia. Contesa care privea pe fereastra ce dădea în parc se întoarse spre el.
Penn i se adresă contesei:
— Marcus vrea să-ţi vorbească, mamă.
— L-am văzut pe doctor plecând. Cum se simte Marcus?
— Bine. Glonţul i-a intrat în coapsă. A suferit destul până i l-au extras, dar acum se simte mai bine. O să-i dea nişte laudanum pentru a-i uşura durerea.
Contesa îşi umezi buzele, dădu din cap şi porni după fiul ei. Samantha vru să-i însoţească, dar Penn o opri:
