Penn scutură din cap.
— Am crezut că te cunosc, dar acum îmi dau seama că m-am înşelat. Ne apropie mai multe lucruri decât mi-am închipuit.
— Bine, zise Marcus şi-şi drese glasul înainte de a continua. Hai să ne apucăm de toate astea de mâine dimineaţă.
— Cum vrei tu, Marcus, zise Penn.
— Acum, să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat în seara asta. Nu mi-ai spus cum a ajuns să fie implicată poliţia.
— Se pare că erau într-o misiune de patrulare şi El Grande 253
a dat peste ei în drumul lui spre Heath House. El a găsit o dâră de sânge care ducea de la una dintre camerele de la parter până la terasă şi a chemat în ajutor poliţia.
— Mă întreb de ce s-o fi întors?
— Nu ştiu, dar maiorul spunea că va reveni să lămurească
lucrurile cu tine.
— Deci Carruthers nu era cu poliţiştii când ne-au găsit?
Mă simţeam atât de rău încât nu am văzut cine este acolo şi cine nu. Îmi amintesc doar că David m-a trântit de câteva ori cu faţa de pământ, apoi am auzit strigătul acela nefiresc al lui El Grande.
— Nu, Carruthers a sosit doar după ce Catherine a trimis un soldat să-l cheme. El s-a ocupat de totul aici. Apropo, vrea să declarăm că aţi fost atacaţi de nişte hoţi de drumul mare. Aşa i-am spus Samanthei şi acelaşi lucru i-l voi spune şi lui Tristram.
Marcus încuviinţă.
— Desigur, voi trece aceste lucruri sub tăcere. Nu vreau să-mi pună nimeni întrebări despre David şi despre ce a sperat el să câştige dacă ne ucidea pe Catherine şi pe mine.
Ai noutăţi despre El Grande?
— Nu. Dar e tânăr şi puternic, iar maiorul mi-a spus că a scăpat din situaţii mult mai dificile. Acum, te rog, bea laudanumul.
— Dacă vine Catherine, indiferent la ce oră, vă rog să mă
treziţi. Aţi înţeles?
— Da, dar mai ai multe de explicat, frate dragă. Oricum vom aştepta până te pui pe picioare.
Marcus bău laudanumul şi îi dădu cupa lui Penn.
— E timpul să dormi, zise Penn şi ieşi.
Penn adăstă o clipă pe scări, încă impresionat de ideea cu falsificarea certificatului de căsătorie. Deşi mai mult ca sigur Marcus şi soţia lui vor avea un fiu, gestul îl impresionase. În acelaşi timp, îi fu ruşine pentru felul în care se purtase cu Marcus. Îi veni în minte noaptea care trecuse. Dacă n-ar fi fost beat, ar fi putut preîntâmpina incidentul de la Hampstead Heath. La un moment dat îi trecuse prin minte că
David ar putea fi ucigaşul, dar nu acţionase în niciun fel. Toţi 254
îl luau peste picior ori de câte ori încerca să deschidă gura.
În timp ce Marcus şi Catherine luptau să-şi salveze viaţa, el dormea buştean, din cauza băuturii. Îl durea capul şi îşi simţea gâtul uscat.
Niciodată! Niciodată! Nu va mai bea. Într-o zi, îi va cere iertare lui Marcus. De fapt, erau mai mulţi cei cărora ar fi trebuit să le ceară iertare.
Marcus încercă să adoarmă, dar laudanumul nu-l ajută. Îl durea atât de tare coapsa de parcă ar fi avut un cârlig de pescuit înfipt în ea. Ultima dată când se simţise la fel de rău, Catherine se aflase alături, şi-l îngrijise.
Nu-şi putea alunga din minte imaginea lui El Grande, neînarmat, alergând disperat pentru a salva viaţa lui Catherine. Apoi, o revăzu pe Catherine plângând lângă trupul lui El Grande. Până în seara aceea, el nu înţelesese legătura dintre cei doi. El Grande se întorsese după ea. Cât despre Catherine, reuşise să dovedească nevinovăţia lui El Grande, punându-şi propria-i viaţă în pericol. Nu se îndoise niciun moment de onestitatea lui El Grande. Era ceva absolut impresionant.
Loialitate. Asta să fie?
Marcus constată că nu mai era gelos şi nici nu-l putea urî pe El Grande. Ceea ce-i datora el nu se putea plăti niciodată.
Îi era milă de Catherine, dar şi de el. Erau uniţi într-o căsătorie din care nu aveau cum să scape.
Scrâşnind din dinţi, Marcus îşi schimbă poziţia.
Laudanumul începuse să-şi facă efectul. Probabil că soţia sa se afla la căpătâiul lui El Grande. Se întrebă ce o fi gândind.
El lăsase lucrurile la voia întâmplării, îi oferise lui David prilejul să-l ia prin surprindere. Dacă n-ar fi fost El Grande, David i-ar fi ucis.
Îşi dori să nu fi fost niciodată soldat, să nu se fi dus vreodată la război, să nu fi fost salvat de El Grande şi nici dus în ascunzătoarea acestuia din munţi. Dar, cel mai mult îşi dori să nu se fi îndrăgostit de Catalina. Apoi somnul îl toropi.
Se lăsase întunericul. Într-o încăpere de la Heath House, 255
El Grande zăcea palid şi epuizat. Lângă pat, pe un scaun, stătea Amy. Se afla acolo de câteva ore, veghindu-l, în timp ce Catherine dormea.
Privind trăsăturile pe care le îndrăgise atât de mult, de-abia îşi stăvilea lacrimile. Renunţase la batiste şi folosea acum un prosop pentru a-şi usca faţa. Îi vorbi bărbatului care zăcea în pat de parcă acesta ar fi putut s-o audă, spunându-i ce este în sufletul ei, rugându-l să n-o părăsească. Dar El Grande era pe moarte. Ea simţea asta.
Suspinând, se ridică şi făcu câţiva paşi prin încăpere, apoi se opri şi se mai uită o dată la El Grande.
