— Cum poţi să-mi faci una ca asta, Robert? Eu nu voiam să mă îndrăgostesc. Nu te-am invitat în viaţa mea. Tu ţi-ai făcut drum singur. Iar acum vrei să mă părăseşti. Câtă
dreptate am avut să nu te cred!
Izbucni din nou în lacrimi.
— I-am spus surorii mele că ne iubim. Ea nu crede şi tu nu poţi să confirmi. Probabil că tu eşti fericit acum. Te duci la Dumnezeul în care crezi. Ştiu c-o să mă ierţi dacă o să-ţi spun că nu-mi pasă prea mult de el. N-a fost niciodată
alături de mine, iar acum sigur îmi este duşman. Îşi ridică
privirile spre tavan: Mă auzi, Doamne? Eu n-o să-ţi cad în mreje niciodată, mai ales după ce i-ai făcut lui Robert. De ce ai lăsat să i se întâmple asta? Este un om bun şi cinstit.
Dacă ai vrut o jertfă, de ce nu m-ai luat pe mine? Uită-te la mine! Nu asta este Amy Spencer. O, ştiu ce gândeşti. Femeia se duse la celălalt capăt al patului şi îl privi din nou. Ai impresia că m-am schimbat din cauza ta. Eşti convins că mi-ai salvat sufletul. Să ştii că te înşeli. Dacă mă părăseşti acum, o să mă întorc la ceea ce am fost. Voi redeveni Amy Spencer.
El Grande continua să zacă nemişcat.
— O să încep să înjur ca un birjar. La dracu'! Pe naiba! Ce zici de toate astea? Mai ştiu şi altele, mai rele.
Îl privi, sperând într-o reacţie.
— O să dau iarăşi petreceri zgomotoase. O să mă duc la teatru, o să stau în loja mea şi bărbaţii o să roiască în jurul meu. Asta vrei?
256
Văzând că vorbele ei n-au efect, ea îngenunche lângă pat şi-i luă mâna rece în mâinile ei.
— O, Robert, dacă te-ai întoarce la mine aş face orice mi-ai cere. Aş deveni altă femeie. Ne vom căsători, vom pleca în Spania şi vom avea copii.
Amy tăcu o vreme, apoi rosti cu disperare:
— N-am crezut în miracole, dar te rog, Doamne, fă o minune de această dată şi îţi jur că voi deveni altă femeie.
Cat intră în încăpere.
— Amy, mi s-a părut că şi-a mişcat genele.
Amy îl privi pe El Grande, dar nu văzu nimic.
— O, Doamne, şopti ea. O, Doamne. Te rog!
El Grande deschise ochii.
— Amy?
Ea se aplecă pentru a-l auzi mai bine.
— Da?
— Nu te schimba. Eu te iubesc aşa cum eşti.
Amy se ridică.
— Ai auzit totul? Ai ascultat şi n-ai spus nimic!
El Grande reuşi să zâmbească.
— Dumnezeu să mă ierte, dar cum era să nu ascult?
Amy se înfurie, dar privind-o pe Catherine începu să râdă
şi să plângă în acelaşi timp.
CAPITOLUL 31
Catherine aranjă pentru a zecea oară sticla cu sherry şi paharele pe tava de argint. Îl aştepta pe Marcus. Trecuseră
două săptămâni de când nu se mai văzuseră, două
săptămâni de întrebări, de aşteptări şi de ipoteze privind motivele care îl reţineau. Penn venise la fiecare două zile s-o informeze despre starea lui Marcus.
Amy şi El Grande intrară în încăpere. Se vedea de la o poştă cât de mult se iubeau. Îl judecase greşit pe El Grande, îşi spuse Catherine. El nu se întâlnise cu Amy doar pentru a o aduce pe drumul cel bun, ci pentru că se îndrăgostise cu adevărat de ea.
257
Îi privi cu atenţie.
Erau făcuţi unul pentru celălalt. Viaţa fusese dură cu ei şi acum amândoi îşi căutau liniştea sufletească. El Grande îi precizase că o iubeşte pe Amy aşa cum e ea; dacă ar fi dus o altă viaţă, Amy n-ar mai fi fost acea femeie de care se îndrăgostise el.
— Ne-am gândit, zise El Grande, să facem o plimbare până
