— Sunt sigură că exageraţi, domnule.
— Oare? M-aş mira să fie aşa. Atitudinea lui se schimbă
30
brusc. Am vorbit destul despre mine. Vreau să aflu ceea ce mă interesează şi până atunci nu-ţi dau drumul să pleci.
Vocea lui exprima veselie, ceea ce nu se putea spune despre starea lui Catherine. Era conştientă de existenţa acelei laturi întunecate a caracterului lui şi ştia că pericolul nu trecuse încă. Ar fi vrut să plece de acolo fără ca el să ştie cine era, sau unde putea s-o găsească.
— Domnule, apelez la cavalerismul dumitale şi te rog să-mi dai drumul. Mă aşteaptă cineva. Dacă ar afla, să zicem de... păţania mea din seara asta, s-ar supăra foarte tare.
Se lăsă o tăcere plină de subînţelesuri, ca şi când vorbele ei l-ar fi deranjat.
— A, da! Să înţeleg că pe acest domn l-ai întâlnit în seara asta, în casa doamnei Spencer? Sau aveaţi întâlnire?
Catherine fu cuprinsă de panică.
— Doamna Spencer? Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
— Adevărat? Aş putea jura că te-am văzut ieşind din casa ei. Ce s-a întâmplat? V-aţi certat? Ea te-a dat afară din casă
în zdrenţele astea? Ştiu cât de geloase pot fi femeile uneori.
Eşti foarte frumoasă. I-ai furat vreun iubit? Aşa este? Cine te aşteaptă? Worchester? Berkeley? Indiferent cât ţi-au oferit ei, eu pot dubla suma.
Puţin mai înainte, Catherine tremura de frică. De astă dată
fu cuprinsă de mânie. Se simţea insultată şi ştia că el o făcea dinadins. Nu mai simţi tremurul genunchilor când se ridică.
Era Catherine Courtnay şi până acum niciun bărbat nu i se adresase de o asemenea manieră.
— Ceea ce am eu de rezolvat cu doamna Spencer nu te priveşte pe dumneata, zise ea pe un ton categoric.
— Deci ai fost acolo!
— Şi dacă am fost, care este problema?
Acesta fu momentul în care ea făcu gafa pe care sperase din tot sufletul s-o poată evita. El se ridică, privind-o cu ochi strălucitori. Brusc, întinse mâna spre ea şi o îmbrăţişă, înfăşurându-şi braţele în jurul taliei ei subţiri. Apoi o sărută.
Catherine gemu, nu de plăcere, ci de durere. O mai durea maxilarul de la lovitura pe care o primise. Se încordă, 31
aşteptând ca sărutul să se termine şi durerea să ia sfârşit.
El profită de pasivitatea fetei şi o trase mai aproape de pieptul lui. Catherine îşi pierdu respiraţia. Acest sărut nu avea nimic comun cu cel pe care i-l dăduse el după căsătoria lor, în Spania. De astă dată, el dovedea pasiune şi tandreţe.
Luată prin surprindere, pe moment, se lăsă pradă braţelor lui. Apoi îşi aminti cu cine avea de-a face şi-l lovi cu putere în fluierul piciorului. Marcus îi dădu drumul imediat. Ea se pregăti să-l mai lovească o dată, dar bărbatul o prinse de încheietura mâinii. Îşi recăpătase acel aer batjocoritor.
— A, deci nu eşti una dintre prietenele lui Amy, zise el. A trebuit să descopăr singur.
Ea îl lovi din nou, dar lovitura nu mai avu acelaşi efect.
— Îmi cer scuze, zise el, dar din cauza ta am ajuns în situaţia asta. Dacă mi-ai fi răspuns la întrebări cu sinceritate, n-ai fi ajuns aici.
Fata simţi că-l urăşte pentru râsul şi privirile batjocoritoare. Era inutil să încerce să se eschiveze. Într-un fel sau altul, bărbatul avea să afle ceea ce voia.
Ea îşi duse mâna la unul dintre buzunare.
— Iată cartea mea de vizită. Şi cu asta cred că am încheiat discuţia.
— Domnişoara Courtnay, de la Hampstead, Heath House, citi Marcus. De ce nu mi-ai oferit această carte de vizită de la început, ca să nu mai treci prin ce ai trecut?
Fără o vorbă, ea îşi puse boneta pe cap, îşi luă manşonul, apoi pistolul şi se întoarse să plece.
— Ai uitat ceva, zise el, întinzându-i poşeta. Ce ciudat!
Toate doamnele pe care le cunosc îşi păstrează ceea ce au de valoare în poşetă, nu în buzunare!
Fata îi smulse poşeta, fără ca el să se opună. Marcus făcu un pas în faţa ei, apoi se dădu politicos la o parte, invitând-o să treacă.
— Deci este adevărat ce se spune despre femeile cu părul roșu, zise el, chicotind. Ai un temperament vulcanic.
Catherine primi această remarcă cu dispreţ şi, cu capul sus, străbătu coridorul. Nu-i păsa că el putea chema garda s-o aresteze pentru că încercase să-l ucidă. Se putea apăra 32
singură. Iar dacă el va încerca să-i afle trecutul, nu va găsi nimic care să-i confirme că ea era Catalina.
Marcus tuşi în spatele ei, dar fata îl ignoră.
— Cred, zise el pe un alt ton, că n-ai luat-o pe unde trebuie.
