intru cât mai bine în rolul incomparabilei Catalina.
Marcus îşi încleştă pumnii:
— Am glumit. Te-am necăjit doar.
— Nu m-a amuzat deloc. Catherine îşi examină unghiile.
De fapt, am crezut că David este cel care mă place. Ţie ţi s-a părut că Tristram este cucerit?
Fu picătura care umplu paharul. Când întinse mâinile spre ea, o făcu în intenţia de a o scutura şi a o face să revină
la realitate. Fu surprins ca şi ea când se trezi îmbrăţişând-o şi sărutând-o.
Ea nu se mai împotrivi şi nici nu încercă să scape. Se hotărâse să-i opună rezistenţă prin pasivitate, dar se simţi cuprinsă de un val neaşteptat de plăcere.
115
Marcus sesiză că nu-i mai opunea rezistenţă, slăbi îmbrăţişarea, dar continuă s-o sărute. Apoi, buzele lui îi atinseră pleoapele, gâtul şi reveniră asupra gurii. Catherine îşi desfăcu buzele uşor. Erau moi, umede, îmbietoare. Când el începu s-o sărute, fata deveni ca o păpuşă uşor de manevrat. El îşi dădu capul pe spate pentru a o vedea mai bine. Cu o voce joasă, îi spuse:
— Cat, ce simţi?
Confuzie, uimire, îngrijorare. Mâinile lui pricepute o mângâiau de la talie până la sâni. De-abia mai respira. Pielea îi devenise atât de sensibilă încât o durea. Rămase în braţele lui.
— Mă simt... ameţită. Apoi, oftă şi se agăţă de umerii lui căci încăperea se învârtea cu ea. Ce... ?
El o luă în braţe şi o duse pe canapeaua din faţa şemineului. Fata făcu o ultimă încercare de a se ridica, dar el o opri.
— Vreau să simţi ce mi-ai făcut, zise Marcus desfăcându-şi nasturii cămăşii şi ducând mâna lui Catherine la pieptul lui.
Când îi simţi inima bătând năvalnic sub palma ei, Catherine începu să tremure.
— N-ar trebui să fac asta. Tu nu trebuia să mă laşi s-o fac.
Ea respiră adânc, simţind mâna lui care îi căuta sânii.
— Nu-i nimic, zise Marcus. Vreau doar să te simt, să te strâng în braţe, să te ating. Ţie nu-ţi face plăcere?
Catherine era speriată şi derutată.
— Nu pot gândi dacă mă atingi astfel, zise ea.
Marcus îi sărută sânii prin materialul rochiei. Începu apoi să-i desfacă nasturii corsajului şi când ea încercă să-l oprească, o sărută din nou, ameţind-o. Catherine se înmuie în braţele lui şi sângele începu să-i fiarbă în vene.
Marcus se întinse pe canapea alături de ea. Mâinile lui o mângâiau, cu calm, trecând peste şolduri, peste mijloc, ajungând la sâni. Trupul fetei se crispă, dar o calmă cu săruturile lui şi continua să o mângâie.
Catherine simţi mâna lui Marcus strecurându-i-se sub fustă şi atingându-i interiorul coapsei.
— Încet, zise el, încet.
116
Aşteptă un moment pentru a-i lăsa timpul necesar să se obişnuiască cu atingerea lui, apoi îi desfăcu genunchii. Ea nu făcu nicio încercare de a-l opri şi Marcus strânse din dinţi strecurându-şi mâna tot mai sus. Degetele lui mângâiară cu delicateţe intrarea trupului ei, apoi se strecurară înainte.
Fata respira greu. Era pregătită, iar Marcus nu se mai putea abţine.
Catherine nu înţelegea ce i se întâmplă. Toate simţurile îi erau concentrate aspra buzelor şi a degetelor lui. Ea voia...
de fapt, nu ştia ce voia.
— Marcus, o, Marcus, zise ea rugător.
— Nu-i nimic, zise el, fără a-şi da seama ce spune. O să
am eu grijă de tot, chiar dacă nu voi putea divorţa de Catalina.
Catherine se trezi deodată:
— Despre ce vorbeşti, Marcus?
— O să am întotdeauna grijă de tine, indiferent ce-o să se întâmple.
Catherine redeveni, brusc, conştientă. Nu suporta să i se sugereze aşa ceva.
— Cum o să ai grijă de mine?
— O să-ţi cumpăr o casă.
— Şi mă vei considera amanta ta?
