— Aştept răspunsul la întrebarea mea.
Ea îi evită privirea:
— El Grande n-a jucat niciun rol în asta, zise ea.
— Aşa crezi tu. Eu cred că a fost implicat destul de mult.
Catherine îşi ridică privirea spre el:
— Sper că nu-l suspectezi că i-ar fi ucis pe acei bărbaţi?
— De ce să nu-l suspectez?
— Pentru că eu îl cunosc, Marcus.
Marcus nu se putu abţine.
— Dar eu ce motive aş fi avut? Şi, totuşi, m-ai suspectat.
Dar să trecem la Amy Spencer. Ce legătură ai tu cu ea?
— Amy este sora mea, zise ea.
Pe moment, Marcus păru descumpănit, dar imediat făcu legăturile logice:
— Este sora care a fugit de acasă?
— Da.
Marcus o privi printre gene:
— Ea ce rol are în toată povestea asta?
— El Grande a cunoscut-o acasă la mine. Şi eu am rămas surprinsă când mi-a spus că au fost la plimbare împreună.
Probabil că s-au întâlnit şi cu alte ocazii. Nu-mi dau seama din ce motive, doar dacă nu cumva ea l-a ajutat în munca lui cu săracii.
Marcus îi auzi vorbele, dar atât. El mai încercă încă să
pună la un loc toate piesele jocului. Deci, Amy Spencer era sora lui Catherine. Marcus se ridică şi se sprijini de tăblia patului.
— Sora ta, zise el. Nu-i venea să creadă.
Îşi aminti de o casă din Chelsea, de Amy, complet dezbrăcată, purtând doar un medalion pe care i-l dăruise el, întinsă provocator pe o sofa galbenă, în timp ce el se grăbea să se dezbrace.
O privi pe Catherine şi roşi ca un şcolar vinovat. Catherine înţelese mesajul şi, pentru prima oară de când se întorsese în acea încăpere, nu se mai simţi vinovată.
— Da, despre acea Amy Spencer este vorba, zise ea.
El porni imediat defensiva.
185
— Nu neg că a fost cândva amanta mea, dar asta s-a petrecut cu mult timp în urmă.
Fu rândul lui Catherine să atace:
— După câte îmi amintesc, ne-am întâlnit pe treptele casei ei.
— Amy dă multe petreceri, Catherine. Nu văd nimic rău în asta. Din clipa în care ea a ieşit de sub protecţia mea, am fost doar amici.
— Da, ea organizează petreceri la care bărbaţii cunosc femei de o anumită categorie. Mai precis, femei libertine.
Marcus îşi trecu degetele prin păr.
— Eram singur pe atunci. Nu te cunoşteam.
— Dar erai căsătorit cu mine. Eu eram Catalina.
— Ar fi trebuit să-mi spui.
— De ce aş fi făcut-o? Mă răzbunasem pe tine când te-am pus să mă iei de nevastă.
Continuară să se privească în tăcere. Marcus vorbi primul:
— Răzbunare? M-ai spionat din răzbunare?
— Nu. Nu asta am vrut să spun.
