— Dar ce?
— În Spania, când te-am obligat să mă iei de nevastă, am făcut-o numai pentru că te-ai jucat cu sentimentele mele. Mă
gândeam că la fel ai procedat şi cu Amy.
El lovi cu putere tăblia patului, iar Catherine tresări.
— De ce mă învinuieşti? Ea a mai avut şi alţi amanţi înaintea mea. De ce te-ai hotărât să te răzbuni? Marcus izbucni într-un râs nervos: Ce întrebare prostească ţi-am pus! Ne-am cunoscut datorită unei întâmplări, iar tu te-ai hotărât să te răzbuni. Aş vrea să-ţi spun ceva, mironosiţo.
Catherine se retrase un pas văzând că Marcus înainta spre ea. Nu trebuie să mă justific pentru legătura mea cu Amy. Ea şi-a ales acest drum în viaţă. Eu n-am avut niciun rol în asta. N-am fost nici primul şi nici ultimul ei amant.
Când Marcus făcu o pauză ca să respire, Catherine începu să vorbească.
— Îţi dai seama ce spui? Ea şi-a ales acest drum în viaţă?
Amy este sora mea. Pe Samantha ai categorisi-o tot atât de uşor?
186
Marcus deschise gura ca să spună ceva, apoi o închise.
Într-un târziu, zise:
— Ar fi mai bine să n-o implicăm pe sora mea în această
discuţie.
Catherine se înfurie:
— A, înţeleg. De-abia acum înţeleg. Samantha este pură, inocentă. De altfel, ea şi Amy nu aparţin aceleiaşi clase sociale, nu? Prima este destinată sfintei căsătorii, cealaltă
reprezintă doar o jucărie pe care o foloseşte bărbatul bogat spre a-şi satisface plăcerile. Dar eu? Eu în ce categorie mă
încadrez?
Vocea lui Marcus sună ferm.
— Tu eşti soţia mea.
— Şi o femeie ca Amy? Ea nu poate fi soţia cuiva?
— Îţi repet, Amy şi-a ales singură drumul în viaţă. N-a forţat-o nimeni, sau dacă a făcut-o, n-am fost eu acela.
Pentru Dumnezeu, Cat! Nu-ţi cunoşti propria soră? Amy este o femeie care iubeşte luxul şi banii. Nu seamănă cu tine. Ea nu s-ar mulţumi cu viaţă pe care o duci tu.
— Iar tu o cunoşti bine, nu?
— Mai bine decât tine.
Catherine plecă de lângă el, fără să ştie precis unde voia să
se ducă, apoi reveni pentru că-şi aduse aminte de altceva.
— Cândva, mi-ai cerut să-ţi fiu amantă. Ce-ai fi spus atunci despre mine? Aşa mă vedeai atunci? Îţi aminteam de Amy?
— Nu fi ridicolă. Nu semeni cuAmy.
— Pe cine insulţi acum, pe Amy sau pe mine?
— Nu am pentru ce s-o insult pe Amy. Adică...
— Deci pe mine mă insulţi? Atunci de ce mi-ai cerut să-ţi fiu amantă?
Marcus îşi cam pierduse răbdarea.
— Am crezut că ne potrivim. Eu te doream şi ştiam că şi tu simţeai la fel.
Ea respiră adânc.
— Ai crezut că ne potrivim! Nu eram destul de bună ca să-ţi fiu soţie! Apoi continuă fără să-şi dea seama ce spune: În pat am fost la fel de bună ca Amy, sau ca oricare altă amantă
187
de a ta?
Marcus scrâşni din dinţi.
— N-am de gând să răspund la o asemenea întrebare, iar tu n-ar fi trebuit să mi-o pui.
