Dacă te-aş fi împuşcat?
— După cum vezi, eu sunt.
Catherine respiră uşurată.
— De unde să ştiu că eşti tu? De ce ai venit?
— Am ceva să-ţi spun.
Marcus o prinse de braţ şi o trase spre o pajişte. Trăsura lui aştepta acolo şi el o ajută să urce.
Apoi se urcă şi el alături de ea şi trăsura se puse în mişcare.
— Unde mă duci?
— Mergem la o scurtă plimbare. Aşa putem vorbi în linişte.
Nu vreau să afle nimeni că am trecut pe la tine. Se discută
deja prea mult pe această temă.
— Dar vizitiii tăi?
— Ei nu vor vorbi. Sunt angajaţii mei de mult timp.
— Ce vrei să-mi spui? Se lăsă tăcerea şi ea observă că
Marcus o fixa.
— Nu, nu face asta, zise el, când Catherine începu să-şi aranjeze părul. Îmi placi mai mult cu părul lăsat liber, zise el şi-i scoase acele care mai rămăseseră. Ce păr frumos ai, zise el prinzând o şuviţă.
Catherine rămăsese fără replică şi-şi aminti o altă
plimbare cu trăsura când el o sărutase. Privirea i se anină de buzele lui.
210
Marcus îi vorbi răguşit:
— Tocmai mă gândeam că n-am văzut cum arăta părul tău adevărat, împrăştiat pe o pernă. Mi-ar fi plăcut, dar eu nu l-am văzut decât aşa, închis la culoare. Catherine îşi aminti cum făcuseră ei dragoste ultima oară şi trupul ei reacţionă
imediat. Nu mai ştiu cine făcuse prima mişcare. Poate ea se repezise spre braţele lui care o aşteptau. Marcus o luă pe genunchi şi-o acoperi de sărutări pasionate. Catherine simţi aceeaşi dorinţă puternică faţă de acest bărbat care era soţul ei. Gemu încet şi-şi desfăcu buzele, iar Marcus o strivi la pieptul lui. Legănarea trăsurii le stabili un ritm care îşi găsi ecou în impulsurile trupurilor lor. Calm, încet, el o ridică, apoi o aşeză călare pe genunchii lui. Când fata trase aer în piept şi se ridică în genunchi, el îi cuprinse fesele cu mâinile şi o trase în jos. Era pregătit pentru ea şi dorea ca şi ea să
simtă acest lucru.
Când fata lăsă capul în jos şi el fu sigur că ea îi acceptă
îmbrăţişarea, îşi ridică ambele mâini şi-i mângâie sânii.
— Îmi pare rău dacă te-am speriat când am venit la tine ultima oară. Promit că n-o să mai fac nimic din ceea ce nu-ţi place.
Ea îşi înăbuşi un geamăt şi îi spuse:
— Nu m-ai speriat. Şi eu am manifestat aceeaşi lipsă de pudoare.
Marcus îi muşcă încet buzele.
— Ai fost perfectă, draga mea. Iar eu te-am dorit ca un nebun. Catherine îl opri cu un sărut. Marcus nu avea nevoie de încurajări. Îi desfăcu nasturii corsajului şi-i eliberă sânii.
El îl săruta întâi pe unul, apoi pe celălalt. Catherine simţi atingerea şi pasiunea lui, iar şoldurile ei începură să se mişte, alunecând şi strivindu-l.
Mâinile lui Marcus erau deja sub faldurile pelerinei ei, depărtându-i fesele. Catherine simţi că Marcus intenţiona să
facă dragoste cu ea chiar acolo, în trăsură. Ea îşi coborî mâinile şi-l împinse uşor.
— N-ar trebui să facem asta. Dacă se opreşte trăsura?
Vizitiul ne-ar putea surprinde.
El îi şopti ceva la ureche, dându-i încet chilotul la o parte, 211
pentru a avea acces spre poarta trupului ei. Catherine nu făcu niciun gest concret pentru a-l opri. Degetele lui o explorară în profunzime, simţindu-i umezeala.
— Cat? şopti el. Respira greu, de parcă ar fi alergat.
Spune-mi că şi tu mă vrei. Spune-mi, Cat.
Fata tremura. Tâmplele îi zvâcneau şi simţea că nu se mai poate abţine.
