— Totul, zise ea cu un aer neajutorat şi Marcus o sărută
ştiind ce vrea ea să spună. Îi înconjură umerii cu braţul şi o conduse pe aleea ce ducea spre casă. Rămaseră în faţa focului, dezbrăcându-se reciproc, râzând fără noimă. Nu mai existau servitori în casă la ora aceea să le vadă hainele ude; le aşezară pe scaune la uscat. El turnă vinul şi băură la început din pahare, apoi fiecare de pe buzele celuilalt.
Marcus era îmbătat de mireasma trupului ei. Se rostogoliră
râzând pe pat şi Marcus îi răvăşi părul bogat pe pernă.
— De câte ori mi-am dorit să fac asta, şopti Marcus şi-şi înfăşură suviţele pe palme.
Catherine se ridică în genunchi şi veni deasupra. Marcus îşi dorea s-o atingă, dar ea nu voia să-l lase, deocamdată.
Fetei îi pierise toată ruşinea şi nu mai avea niciun fel de reţineri faţă de el, iar Marcus îşi dori să profite de pasiunea pe care o intuia.
Catherine îşi aşeză mâinile pe umerii lui şi-i simţi trupul musculos şi puternic, atât de diferit de al ei. Era trupul unui bărbat înfricoşător de puternic. Dar ea îşi spuse că nu avea de ce să se teamă. El era Marcus, soţul ei.
Catherine îi sărută buzele, apoi gâtul şi revăzu cicatricele de pe umărul şi coapsa lui. Erau urmele rănilor pe care i le îngrijise ea în Spania.
— Ce este, Cat?
214
— Când te-au adus, şopti ea, pierduseşi atât de mult sânge încât am crezut c-o să mori.
— Nu mai plânge. N-am murit. Şi nici nu-mi pare rău că
am fost rănit. Dacă lucrurile n-ar fi stat aşa, nu ne-am fi cunoscut. Regreţi că ne-am cunoscut, Catherine?
— Nu. Fata respiră adânc. Nu, repetă ea.
— Nu fi tristă. Totul va fi bine, îţi promit.
— Nu vreau să mă gândesc la viitor. Nici măcar nu vreau să vorbesc despre el. Vreau doar să facem dragoste.
Catherine veni deasupra lui, îl sărută şi-l mângâie, făcându-l să-şi piardă minţile. Simţea că nu se poate sătura de mireasma trupului lui. Nu rămase nicio parte pe care să
n-o atingă, să n-o sărute. El se lăsă mângâiat până când nu mai putu să suporte. Atunci o răsturnă, iar mâinile lui îi mângâiară sânii, pântecele, şoldurile. Marcus surprinse plăcerea pe care i-o provoca.
Catherine se manifestă cu o sălbăticie pe care n-ar fi bănuit-o, şi atunci el ştiu că fata îi va da tot ce-i va cere.
Îi săruta sânii, dar nu zăbovi prea mult asupra lor. Buzele lui coborâră spre pântece, apoi între picioare. Catherine se arcui de plăcere, lăsă să-i scape un ţipăt, apoi începu să-l roage să facă dragoste cu ea.
Marcus îşi făcu loc. Gesturile lui erau sălbatice şi el trăi senzaţii nemaicunoscute. Ar fi vrut ca ea să ştie – de fapt nu ştia prea bine ce-ar fi vrut să ştie ea. Catherine încercă să-şi elibereze mâinile ca să-l poată atinge, dar când îl simţi pregătit, nu mai luptă, ci rămase privindu-l. El sesiză
capitularea ei şi inima începu să-i bată mai tare. Îşi dădu capul pe spate şi o pătrunse. Rămase apoi nemişcat părându-i-se că procedase la fel de animalic ca şi ultima oară.
— Cat! gemu el.
Catherine nu sesiză ezitarea lui şi îl strânse cu picioarele şi cu braţele. Marcus începu să râdă, apoi gemu uşor când Catherine începu să se mişte trăgându-l tot mai mult spre interiorul trupului ei. Pe moment se bucură de reacţia ei, apoi îşi regăsi puterea de a controla situaţia şi se abandonă
simţurilor.
215
* * *
Pendula aflată undeva în casă bătu ora exactă. Marcus se întinse şi vru s-o ia pe Catherine în braţe, dar constată că
aceasta dispăruse. Se ridică şi privi în jur. Nu văzu nicio haină, nimic care să dovedească prezenţa ei. Scăpă o înjurătură şi începu să se îmbrace.
Asta merita, îşi spuse el, pentru că îşi lăsa partenera – a câta oară? - să se scoale înaintea lui şi să plece. Înainte acest lucru nu-l deranja, deoarece femeile aşteptau mereu declaraţii de la el. Acum, când se pregătise să facă o declaraţie pe care oricare femeie ar fi dorit s-o audă, Cat fugise.
Mai înjură o dată, se aşeză pe pat şi-şi puse ciorapii de mătase. Catherine nu putea să-l convingă că nu-l iubea.
Orice altă femeie şi-ar fi oferit trupul doar pentru plăcere, dar nu Cat.
De la început fusese ceva special între ei, asta până când ea aflase că el era contele de Wrotham.
De ce fugea această femeie? se întrebă el în timp ce se încălţa.
În drum spre oraş adormi şi se trezi când trăsura ajunse la destinaţie. Se aflau pe strada St. James, plină de alte trăsuri care le îngreunau înaintarea.
Marcus scoase capul pe geam.
— Ia-o prin Pall Mall, îi strigă el birjarului.
Cum şi Pall Mall-ul era plin de vehicule, Marcus se hotărî să meargă pe jos până la naşa lui. Pe la jumătatea drumului se afla casa lui Amy Spencer.
Deşi era trecut de ora patru dimineaţa, se aştepta să vadă
