— Hai! o îndemnă băiatul. O să ţi-i prezint pe ceilalţi.
Se strecură pe sub frânghie şi se îndreptă către următorul elefant.
Lilly îl urmă.
— Ea e Petunia, are douăzeci şi patru de ani, zise băiatul. Cea din capăt e Flossie, mătuşa lui Jojo. La şaizeci şi trei de ani e cea mai bătrână din grup şi cea mai mare. Domnul Barlow pretinde că are cu şapte centimetri şi jumătate mai mult decât Jumbo.
Băiatul îi zâmbi larg lui Lilly.
— Iar eu sunt Cole.
Fata îşi coborî privirea către propriii pantofi.
— Eu sunt Lilly.
— Îmi pare bine să te cunosc, Lilly.
Cole începu să împingă cu piciorul, către Flossie, grămăjoare răzleţe de fân, apoi mângâie trompa elefantului.
La ce se gândeşte? se întrebă Lilly. O să mă întrebe de ce sunt aşa de
144
albă şi cum am ajuns la circ?
— Deci ce… începu ea. De ce stăteai întins în fân, cu Pepper şi Jojo?
El ridică din umeri.
— Îmi place să fiu cu ei. Mă ajută să gândesc. Uneori, tata mă lasă
să dorm în vagonul lor.
Lilly făcu ochii mari.
— Nu te calcă?
Băiatul scutură din cap.
— Neah, sunt obişnuiţi cu mine.
— Ai noroc.
Fata se strecură pe sub frânghie şi se apropie de Flossie.
— Mi-aş dori doar să nu trebuiască…
— Ce să nu trebuiască?
— Să nu trebuiască legaţi cu lanţuri.
Cole se încruntă.
— Ştiu, dar tata zice că e pentru binele lor.
Se aplecă pe sub Flossie, ca s-o scarpine pe burtă.
— Dacă ar scăpa şi ar da de necaz, cine ştie ce s-ar întâmpla. Ar putea fi răniţi de cineva. Oamenii se înfurie mereu pe animale pentru că se poartă ca animalele.
Ceva rece şi trist se răsuci în pieptul lui Lilly. Şi mama îi spusese că
gratiile de la fereastra dormitorului erau acolo pentru binele ei, iar Merrick îi zisese că dacă ar fugi, cineva i-ar face rău din cauza culorii pielii ei, un lucru de care nu era vinovată. I se părea că avea mai multe în comun cu animalele de la circ, decât cu oamenii. Nu era de mirare că putea să le simtă durerea.
— Dacă vrei, poţi să vii să vezi elefanţii ori de câte ori sunt eu aici, îi spuse Cole. Doar să nu te prindă domnul Barlow sau dresorii.
Lui Lilly nu-i venea să-şi creadă urechilor.
— Serios?
— Sigur. Dar să te fereşti de celelalte animale. N-am petrecut aşa de mult timp cu ele, aşa că nu ştiu sigur care sunt de încredere.
Fetiţa se luptă cu imboldul de a ţopăi, bucuroasă că băiatul o scărpina încă pe Flossie şi nu-i putea observa zâmbetul entuziasmat.
— Ok. Mersi.
145
Chiar în clipa aceea, clapa de la intrarea în cort se deschise şi cineva pătrunse în menajerie. Lilly rămase pironită pe loc, încercând să hotărască dacă ar trebui să fugă sau să se ascundă sub elefant, împreună cu Cole.
