— Crimă înseamnă, da. Și zice că ucigașul e unul dintre noi, spuse el, uitându-se țintă la proprietarul restaurantului.
VP - 30
— A fost anunțată poliția de aceste acuzații? îl întrebă judecătoarea Ford pe avocat.
Prune strânse din umeri:
— Bănuiesc că vor autoriza o autopsie.
Judecătoarea dădu din cap îngrozită. Ce autopsie? Westing era deja îmbălsămat și urma să fie incinerat a doua zi.
Poliția este neputincioasă. Vinovatul este mult prea viclean pentru a se lăsa prins și judecat pentru fapta sa mârșavă.
— Vai de mine! șopti Flora Baumbach, acoperindu-și gura cu mâna, la auzul cuvântului „mârșavă”.
Mai întâi „crimă”, acum cuvântul ăsta urât ca o înjurătură – era prea mult pentru urechile ei.
Eu sunt singurul care îi știe numele. Acum depinde de voi.
Izgonit să fie păcătosul, vinovatul să se ridice și să mărturisească!
— Amin! spuse Crow.
TREI. Care dintre voi este demn să fie moștenitorul averii Westing? Ajutați-mă! Sufletul meu va bântui neîmpăcat până
când va fi găsit.
Averea mi-e la răscruce. Moștenitorul căruia îi va pica din senin va fi cel care găsește…
— Cenușa! strigă ușierul.
Unii începură să chicotească, să mai destindă atmosfera, alții îl priviră cu reproș. Grace Wexler îi aruncă un „țțț”, iar Sydelle Pulaski un „șșt”.
— E doar o glumă, încercă Sandy să explice. Cenușa împrăștiată în patru zări, averea la răscruce de vânturi, adică moștenitorul e cel care găsește…
eh, în fine, s-o lăsăm baltă.
PATRU. Slavă ție, pământ al tuturor posibilităților! Ai făcut din mine, biet fiu de imigranți săraci, un om bogat, puternic și respectat.
Investiți în America, moștenitori ai mei, și înălțați imnuri de slavă acestui tărâm generos. Și voi puteți să vă îmbogățiți, dacă
îndrăzniți să vă încercați norocul în jocul Westing!
— Joc? Ce joc? vru să știe Țestoasa.
VP - 31
— Nu contează, zise judecătoarea Ford, ridicându-se să plece. Ori e un joc murdar, ori omul ăsta era nebun.
CINCI. Stai jos, onorată instanță, și citește scrisoarea pe care acest tânăr și strălucit avocat ți-o va înmâna.
Era de-a dreptul straniu. Câteva capete se întoarseră spre sicriu, dar ochii domnului Westing erau închiși pe veci.
Tânărul și strălucitul avocat scotoci într-un vraf de hârtii, își pipăi buzunarele și, în cele din urmă, găsi scrisoarea în servietă.
— Nu vreți s-o deschideți? o întrebă Theo pe judecătoare, care se așezase din nou și pusese plicul sigilat în geantă.
— Nu-i nevoie. Sam Westing își permitea să cumpere nu unul, ci zece certificate de sănătate mintală.
— Săracii sunt nebuni, bogații… doar excentrici, spuse domnul Hoo cu amărăciune.
— Domnule, vreți să spuneți că profesia de medic este una coruptă? sări indignat Denton Deere.
— Șșt!
ȘASE. înainte de a intra în sala de jocuri, păstrați un minut de reculegere și rugăciune pentru bătrânul și bunul vostru Unchi Sam.
Flora Baumbach fu singura care vărsă lacrimi. Crow fii singura care se rugă. Până să apuce Sydelle Pulaski să ia poziția de reculegere, se terminase minutul.
VP - 32
7
Jocul lui Westing
Opt mese, fiecare cu două scaune, fuseseră aranjate în mijlocul sălii de jocuri. Puști de vânătoare, palete de ping-pong, un rastel cu bețe de biliard („Nu lipsește niciunul!” se miră Țestoasa), arcuri și săgeți, ținte, bâte, rachete – toate păreau posibile arme ale crimei. Moștenitorii așteptau cu înfrigurare să li se spună unde să se așeze.
Theo se apropie de masa de șah și admiră piesele sculptate cu măiestrie.
