nu era moștenitoarea averii, dar în scurt timp avea să devină, dacă punea la socoteală indiciile ei, ale Angelei, ale Țestoasei, ale lui Denton și ale ascultătorului fiu al domnului Hoo. Cinci mii de dolari duși pe apa sâmbetei… Ei, și ce, parc-avea nevoie de ajutorul lui Jake. O să câștige de una singură jocul.
— Cu siguranță vă va face plăcere s-auziți că domnul Westing a fost cu adevărat dragul meu unchi Sam, îi șopti ea partenerului de echipă.
„Și ce? își zise domnul Hoo. Cinci mii de dolari duși pe apa sâmbetei!” Ar fi trebuit să-i spună soției sale despre întâlnirea asta, s-o ia cu el. Sam Westing, păduchele împuțit, i-o făcuse iar! Oricine ar fi fost criminalul, merita o medalie.
6 BERTHE ERICA CROW, Cantina pentru săraci Sfânta Izbăvire OTIS AMBER, curier
VP - 35
Curierul se îndreptă spre masa șase în pași sprinteni de dans, iar Crow, cu o față sumbră, căci o durea piciorul înghesuit în pantoful prea strâns. Ce se tot holbau la ea? Se gândeau că ea l-a omorât pe Windy? Oare vinovatul avea habar c-avea și ea partea ei de vină? „Căiește-te!”
„Crow șchioapătă…”, observă Chris Theodorakis.
7 THEO THEODORAKIS, frate
DOUG HOO, campion național la cursa de 1.500 în pentru liceu Cei doi dădură mâna și se îndreptară spre masa șapte – Doug în pas de jogging, iar Theo agale. Trecând pe lângă masa de șah, băiatul văzu că albul făcuse a doua mutare. Mută și el un pion negru. Poate că n-ar fi trebuit să
scrie frate, dar, fie că-i plăcea sau nu, cam asta era ocupația lui pe lume.
Chris îi zâmbi, atât de frumos și de blând, încât Theo se simți și mai vinovat că-i purta pică.
— Asta înseamnă că sunteți partenera mea, doamna Pulaski, spuse Angela.
— Scuze, drăguță, ai spus ceva?
8 SYDELLE PULASKI, secretara directorului
ANGELA WEXLER, niciuna
Angela o urmă șovăitoare pe secretară, nesigură dacă să ignore cârjele femeii sau s-o ia de braț și s-o ajute. Măcar era limpede că partenera ei invalidă n-avea cum să fie criminalul. Ce jenant să fie în echipă cu o asemenea… Nu, n-avea voie să gândească așa. Pe ea n-o deranja deloc să fie perechea Sydellei, ci pe maică-sa (simțea indignarea lui Grace de la o poștă, nici nu era nevoie să se uite la ea) – fiica ei perfectă, în echipă cu o ciudată!
„Ce noroc pe capul meu!”, se gândi Sydelle Pulaski, mergând șontâc-șontâc spre masa opt. Cu o parteneră așa de tânără și drăguță, sigur o vor băga toți în seamă! Poate chiar o invită la nuntă! Daa, și-ar picta o cârjă în alb cu buchețele de flori roz…
Denton Deere era nedumerit. Ce voia să zică Angela cu „niciuna”?
•
Edgar Jennings Prune își drese din nou glasul.
— Deviație de sept, îi șopti Denton Deere partenerului său de echipă noul diagnostic.
Chris chicoti. „Ce-o fi găsind de râs ologul?” se întrebă rezidentul.
NOUĂ. Banii! Fiecare pereche va primi acum un cec în valoare de zece mii de dolari. Cecul nu poate fi încasat fără semnătura VP - 36
ambilor jucători din echipă. Cu înțelepciune să fie cheltuiți sau cu grație risipiți. Fie ca Domnul aurul să-ți înmulțească!
Un țipăt sfâșietor le aminti deodată moștenitorilor că era și o crimă la mijloc în toată povestea asta. În timp ce împărțea cecurile, avocatul o călcase pe Crow pe piciorul care o durea.
— E legală treaba asta, doamnă judecătoare? întrebă Sandy.
— Nu numai că-i legală, domnule McSouthers, îi răspunse judecătoarea Ford, semnând cecul și înmânându-i-l ușierului, ci e și un șiretlic prin care ne obligă pe toți să intrăm în joc.
ZECE. Fiecare pereche prezentă va primi acum un plic cu un set de indicii. Nu există două seturi identice. Nu contează ce aveți, ci ceea ce nu aveți.
Așezând ultimul plic pe masa numărul opt, tânărul avocat îi zâmbi Angelei. Sydelle Pulaski îi întoarse zâmbetul.
— N-au niciun sens, se plânse Denton Deere, învârtind indiciile tipărite pe bucăți pătrate tăiate din prosoape din hârtie superrezistentă marca Westing.
Cu brațele întinse pe masă și degetele răsfirate, Chris încercă să
rearanjeze cuvintele într-o ordine, dacă nu logică, măcar gramaticală.
— Hei, fii atent! strigă medicul rezident, căci una dintre bucățile de hârtie căzuse pe podea.
La masa alăturată, Flora Baumbach sări de pe scaun, ridică pătrățelul de hârtie și îl puse înapoi, cu scrisul în jos, în fața băiatului care tremura.
— N-am văzut nimic! anunță ea cu voce tare. Chiar n-am văzut, repetă
croitoreasa, văzând privirea iscoditoare a Țestoasei Wexler, vrăjitoare, partenera ei.
Cuvântul pe care-l văzuse era plai.
După întâmplarea asta, jucătorii avură grijă să-și ferească mai bine indiciile de ochii celorlalți. Aplecați asupra meselor, aranjară și rearanjară
bucățile de hârtie, mormăind și bombănind. Numele criminalului era pe-acolo, pe undeva, ascuns în indicii.
O singură pereche nu-și văzuse încă indiciile. La masa opt, Sydelle Pulaski puse o mână pe plic, ridică un deget la buze și-i făcu semn Angelei să se uite la ceilalți moștenitori – „Privește cu atenție și ascultă!” voia să spună.
