toată ziua. Cred că mi-au rămas resturi prin toate măselele.
Chris luă fursecul.
— Ce zâmbet, să-ți frângă inima, nu alta!
Angela și-ar fi dorit să nu-i scape asemenea vorbe lui Sydelle – păreau atât de crude. Dar măcar partenera ei vorbea cu băiatul, pe când ea nu era în stare. Angela, norocoasa de ea, înțepenise acolo, în picioare, ca un manechin în vitrină.
— Ăăă, știu că Denton voia să vină să lucrați împreună la descifrarea indiciilor. A rămas și el înzăpezit, știi…
VP - 41
— Tu ffoate ffumoasă.
De unde ieșise „frumoasă” ăsta? Voia să spună „drăguță”. Chris își coborî capul cârlionțat asupra cărții de geografie din poală. Nu râdea de el… Pe ea putea s-o întrebe, doar urma să se mărite cu partenerul lui de echipă:
— Cee oolde?
Angela nu înțelese.
Chris dădu paginile până ajunse la o imagine cu un lan de grâu:
— Oolde.
— Aa, holde. Vrei să-ți spun nume de cereale. Păi, ar fi grâu, secară, porumb, ovăz, orz.
— Oohz!
Angela se temu că-l apucă vreo criză pe băiat, însă Chris doar repeta ultimul ei cuvânt: „orz”.
Sydelle sufla de zor să dezghețe un ochi de fereastră. Șterse apoi frumos geamul cu mâneca și zise:
— Așa, acum poți să te uiți din nou după păsări. Te mai pot ajuta cu ceva, tinere domn?
Chris dădu din cap:
— Citeșște-mmi nnotissele sstenoafiatte.
Doamna cea frumoasă și doamna cea caraghioasă plecară degrabă. Una dintre ele șchiopăta, de fapt, se prefăcea că șchioapătă (dar el își dădea seama), nu ca ologul pe care-l văzuse pe peluza casei Westing.
„Ovăz, orz, hm…” Chris închise ochii și se gândi mai departe la indicii: PATRU OȘTI PE PLAI DE HOLDE
Oști = osti = Otis. Otis Amber! Patru+de = 4D. Judecătoarea Ford locuia în apartamentul 4D! Dar nici curierul, nici judecătoarea nu șchiopătau și, pe deasupra, nu reușise încă să înțeleagă ce era cu plai sau holde. Mai bine să-l aștepte pe Denton Deere. Denton Deere era deștept – era doctor.
Chris ridică binoclul și se uită spre deal. Casa era aproape acoperită de troiene viscolite de vânt. Zări ceva mișcându-se la etajul doi – o mână care ținea marginea draperiei. Apoi, perdelele grele căzură la loc, acoperind fereastra. Așadar, și casa Westing era înzăpezită sau, mai bine zis, cineva rămăsese înzăpezit în casa Westing.
•
Unui singur jucător îi veni ideea că indiciile ar spune cum să fie cheltuit cecul de zece mii de dolari. Investiți în America, îi îndemna domnul Westing.
Sau cu grație să fie risipiți, scria tot în testament.
VP - 42
— Adică să investim în acțiuni la bursă. Cine face cei mai mulți bani câștigă moștenirea, toți cei două sute de milioane de dolari.
Indiciile echipei:
O MARE AM MUNȚI
se refereau, cu siguranță, la simbolurile7 pentru trei companii cotate la bursă: MAR, MT (de la mare și munți) și AMO.
— Dar am și o sunt două indicii separate, observă Flora Baumbach.
— Ca să ne deruteze.
— Și criminalul? Nu zicea că trebuie s-aflăm numele criminalului?
— Ca să ne ducă pe o pistă greșită.
Dacă poliția suspecta că se petrecuse o crimă, ar fi ajuns de mult la închisoare. Amprentele ei erau peste tot în casa Westing, inclusiv pe cadavru.
— Doamnă Baumbach, doar nu credeți că vreunul dintre noi chiar a omorât, cu sânge rece, o ființă umană vie, în carne și oase?
Țestoasa era convinsă că fix asta se întâmplase, însă croitoreasa era ușor de dus de nas.
— Nu te mai uita așa la mine, Țestoasa Wexler! Știi prea bine că n-aș
putea gândi vreodată așa ceva. Probabil c-am înțeles greșit. Of, de ne-ar da odată domnișoara Pulaski copia testamentului!
