răutăcios.
— Tabitha-Ruth, răspunse doamna Wexler uitându-se contrariată la Flora Baumbach, care răspunsese „Alice”.
— Deci, care e?
— Tabitha-Ruth Wexler. Aș zice că știu mai bine decât oricine, doar sunt mama ei.
Doug Hoo se răzgândi în privința anunțului. Nu știa cum se scrie Tabitha-Ruth.
Theo despături un alt bilet:
— Câți dintre voi l-ați întâlnit, de fapt, pe Sam Westing?
Grace Wexler ridică mâna, apoi o coborî, apoi o ridică pe jumătate, îndoită
dacă să-i dea înainte sus și tare despre rudenia cu Sam Westing sau să stea în banca ei, date fiind acuzațiile de crimă. Domnul Hoo (om cinstit) ridică
mâna cu hotărâre. Fu singurul. Judecătoarea Ford nu consideră necesar să
răspundă la propria întrebare.
Theo recunoscu scrisul lăbărțat de pe următorul bilet:
— Cine a fost lovit în picior săptămâna trecută?
Chris nu primi niciun răspuns. Întâlnirea se încheie brusc, pe motiv de panică.
VP - 66
12
Prima bombă
Totul se petrecuse atât de repede. Explozii asurzitoare, țipete, învălmășeală. Theo și Doug se refugiară în bucătărie. Doamna Theodorakis fugi afară. Fața, părul și șorțul îi erau împroșcate cu un lichid de un roșu întunecat.
— Sânge! țipă Sydelle Pulaski, ducându-și înspăimântată mâinile la piept.
— Faceți ceva, strigă Catherine Theodorakis, să sune cineva la Pompieri!
Tremurând, Angela se duse degrabă spre telefonul public montat pe peretele cafenelei, dar nu se putea hotărî să sune. Erau înzăpeziți, pompierii n-aveau cum să ajungă la Apus de Soare.
Theo apăru în pragul ușii bucătăriei:
— E-n regulă. N-a luat foc nimic.
— Chris, dragul meu, nu-i nimic, spuse doamna Theodorakis, îngenunchind în fața scaunului cu rotile. Nu s-a întâmplat nimic, Chris! Uite, e doar suc de roșii.
Suc de roșii? Doamna Theodorakis era plină de suc de roșii din cap până-n picioare, nu de sânge! Curioși, moștenitorii se îngrămădiră cu toții în bucătărie, cu excepția lui Sydelle Pulaski, care căzuse grămadă lângă tejghea.
Un atac de cord de-ar fi avut și tot n-ar fi băgat nimeni de seamă.
Domnul Hoo studie întreaga scenă, încercând să-și ascundă încântarea:
— Ce mai debandadă! zise el. Trebuie c-au explodat conservele de la căldura cuptorului.
Toată bucătăria era împroșcată cu sos de roșii și năclăită de spuma din extinctorul de incendii.
— Ce mai debandadă…
George Theodorakis se uită la el suspicios:
— A fost o bombă!
Catherine Theodorakis fu de aceeași părere:
— Mai întâi un șuierat, pe urmă bang, bang, scântei în toată bucătăria, roșii, purpurii…
— Au explodat niște conserve cu sos de roșii, asta-i tot! sări Doug Hoo în apărarea tatălui său.
VP - 67
Toată lumea încuviință. Doamna Theodorakis era isterică, dar era de înțeles. Bombă? Ridicol! Sam Westing nu arăta nici pe departe ca unul ucis de o bombă.
Judecătoarea Ford îi sfătui să raporteze de îndată accidentul poliției, pentru a putea beneficia de asigurare.
— Mai bine reamenajați întreaga bucătărie, propuse Grace Wexler, decoratoare. Într-un mod care să îmbine utilul cu plăcutul, cu multe oale de aramă atârnate de tavan.
— Nu cred să fie vreo stricăciune, spuse Catherine Theodorakis, dar va trebui să-nchidem pentru câteva zile, să facem curățenie.
