Ce tot rânjește atâta?”)
Căpitanul nu le fu de niciun ajutor:
— Nici echipa pirotehnică, nici departamentul Spargeri n-au suficiente dovezi pentru a percheziționa apartamentele, le explică el.
— Și asta numiți dumneavoastră justiție? întrebă Sandy.
(„Blajinul Sandy… n-are cum să fie el. Nici nu era în clădire când au explodat primele două bombe sau când s-a furat ceasul judecătoarei, se gândi Jake Wexler. Pe de altă parte, un lucru-i limpede – îl urăște pe Sam Westing.”)
— Da, domnule McSouthers, asta numesc eu justiție! spuse J.J. Ford răspicat.
(„Orice-ar zice indiciile, își zise Chris, nu-i ea. Doar dacă nu cumva judecătoarea noastră e o Panteră Neagră17 deghizată.”)
— N-au fost explozii de gaz, ci bombe, nu? încercă Theo să stoarcă
informații cu orice preț.
(„Băiat bun, Theo. Și Doug la felu’, se gândi Flora Baumbach. Dar de câte ori nu văzuse la televizor interviuri cu vecini ai criminalilor, care spuneau: Nu-mi vine să cred c-a omorât treișpe oameni, era un copil atât de bun! „Vai de mine, ce m-o fi apucat să gândesc așa?”)
Căpitanul nu voia să le numească bombe:
— Năzbâtii copilărești, mai degrabă, spuse el.
(„Năzbâtii? Obrăznicătura aia mică e-n stare de orice!”) Țestoasa îi scoase limba lui Doug Hoo care-o privea pieziș.
— Năzbâtii diavolești, murmură Crow.
Angela, îngerul ei, aproape ucisă…
— Ar putea fi Crow. Vrea s-abată focul iadului asupra noastră, îi șopti Theo lui Chris. Doar că nu era în clădire când au explodat primele două
bombe.
— Bba dda, era.
17 Organizația Panterele Negre a militat pentru egalitatea în drepturi a cetățenilor afro-americani între 1966 și 1982. A fost deseori criticată pentru radicalism, iar membrii săi arestați pentru acte de violență și instigare la conflict.
VP - 94
— Ba nu, nu era.
Căpitanul descrise așa-zisele bombe:
— Câteva artificii, aprinse cu ajutorul unei lumânări turtite, cu dungi, pusă într-un borcan înalt, fără capac, ascuns în cutia de cadou. Probabil că
găurile pentru aer, făcute în carton, erau acoperite de panglică. Nimeni n-ar fi fost rănit dacă domnișoara n-ar fi răsturnat cutia cu conținutul spre ea.
— O bombă cu ceas, spuse Grace Wexler, țintuindu-l cu privirea pe cel care livrase cadourile.
(„O femeie nefericită, moștenitoarea asta autoproclamată, se gândi judecătoarea. Neîmplinită, posibil cu nervii zdruncinați. Capabilă de spargeri, poate, dar nu să pună bombe. Nu și-ar fi putut răni propria fiică.
Sau, în orice caz, nu pe Angela.”)
— Ce te holbezi atâta la mine? îi strigă Otis Amber lui Grace Wexler. N-am nici lumânări în dungi, nici artificii!
(„Idiotul ăsta e cel mai suspect dintre toți, își zise Grace. Dar nu era în preajmă când a explodat cafeneaua.”)
— Oss aammee.
Era deja prea multă agitație pentru Chris Theodorakis. (Pe el nu-l suspecta nimeni. Nici pe Angela, bineînțeles.) Otis Amber nu era chiar așa de convins:
— Apele liniștite sunt adânci! He, he, he!
Țestoasa își zise că-i arată ea curierului pentru vorbele astea, adevărate au ba.
„Otis Amber șchioapătă”, observă Chris a doua zi.
•
Familia o tot liniștea:
— O să te faci bine, Angela, nicio grijă!
Sforăitul zgomotos din patul alăturat era al lui Sydelle Pulaski, care se prefăcea că doarme.
— Tot nu-mi amintesc, murmură Angela.
Vorbea cu greutate, din cauza obrazului bandajat. O dureau fața și mâinile, o dureau rău.
